Dimanche 15 avril 2012
7
15
/04
/Avr
/2012
00:12
trebuie să rămâi la mal
mamă
numai dacă apele se liniștesc atât de mult
încât nu mai sunt bântuite de gânduri
și nici de cărțile de sub pământ
în care tu scriai cuvinte inventate
anume pentru mine seara
înainte de rugăciune
iar eu răzuiam sânge uscat
și trebuie să te răscumpăr
mamă
de la clipele ce mi-au mai rămas după lectura basmelor
de la vânzătoarele de flori
de la păpușari
de la ferestrele deschise violent deasupra mării
povestind despre femeile din colivii
sunt clipe când trebuie să te îndepărtezi de mal
mamă
atunci când apele se trezesc brusc
apoi volbura lor îți tulbură sângele
când acesta te privește pe dinăuntru
cu iris nebun
nu te gândești să iei copilul cu tine
cât încă nebunul cheamă îngeri
meșterește păsări de sfoară
le închide în colivii și le botează cu nume de femei
Par ANGELA FURTUNA
0
Samedi 24 mars 2012
6
24
/03
/Mars
/2012
21:32
am ieșit de la cursuri după amiază pe la ora 16
Bucureștii din universitate către fosile
nu contează anul
doar testul care demonstrează că ai irosit încă o generație
a trecut ceva timp
din fericire nu am pierdut amprenta studenției
dimpotrivă mai găsesc întrebări
sau ele mă ajung din urmă
deschizând ferestrele zidite
am trăit din dialogurile mele cu mine
am colindat și am descătușat
ceasurile de însingurare
alerg în jurul stării de dezagregare
nepăsare față de axa sinelui
lumina nu mă mai poate atinge altfel
capătă un suflet și dă-l de pomană
unei oglinzi
în care cel ce se vede pe sine
de nimeni nu e văzut
doar tăinuit sub piele
sub cer
tăgăduit de poetul cosmocrator
ea trece pe Calea Victoriei
după amiază de martie alungindu-și gâtul
între Ateneu și Muzeul de Artă
genul de femeie care mișcă aerul din jurul ei
cu genele
forme
umbre
sunete din lumile care nu se văd
dar vin
în ziua din urmă
când am ieșit de la cursuri după amiază la ora 16
cu timpurile după mine
trenă
Par ANGELA FURTUNA
0
Jeudi 8 mars 2012
4
08
/03
/Mars
/2012
16:22
pe mâinile cui ai încăput?
ţară fără de noroc
acum eşti doar un ciob în inima visătorilor
scorbură plină de viespi
în jurul fiecărei viespi o limbă de broască
desluşind cuvinte de nerostit
de negândit
de necumpănit
întoarse din somn
nu le mai citeşte nimeni
căci în inima tuturor cenuşă
un copil fuge de acasă când afară e mai cald
decât în inimă
când în cuvinte de mai bine decât în braţele
patriei
când în burta casei nu se mai simte mirosul de pâine
doar fum de femei bolnave de grijă
femei întoarse din primăvară
cu pieptenele
ţara mea e rece
e moartă de câteva zile-lumină
o moarte roză, aşa cum petalele se ascund sub limba strămoşilor
cum pastilele de inimă
sub limba de pământ
pe mâinile cui ai încăput?
ţară fără de noroc
atunci când fiecare copil a fugit de acasă
cu un ciob din tine, strâns în pumn...
Par ANGELA FURTUNA
0
