adevăratul drum, cel care te închide în inima celuilalt adevărata ferecare în sine, o mântuire de patimile tuturor adevărata despărţire, leacul când nu vrei să te vindeci adevăratul ţel, miez ca ...
de ce nu mai vin oamenii în întâmpinarea morților îngropând pâinea în pământ și bătucindu-l apoi ca și cum ar astupa o carte interzisă, un complot împotriva memoriei colective (șoaptele morțil ...
poate că lumea intră din nou în starea de singurătate a luminii ca într-o levitaţie invers când, prea plină fiind pe dinăuntru, fiinţa se prăbuşeşte în propriul miez strivindu-se de traiector ...
scrie/ si fiul tau va intelege ca s-ar fi putut naste oricand din litera, din sefirot/ din tefilin/ din verset/ din crestetul lunii/ la fel de bine cum din femeie s-a nascut prima oara// scrie/ si ...
am cumpărat, totuşi, fotoliul vechi, deşi am dat pe el o groază de bani, căci cu aceeaşi sumă aş fi putut achiziţiona un tun din primul război mondial, cu tot cu o raniţă de ghiulele. muzeul acel ...
în plină amiază traversând grădina de oameni goi așezați pe șinele de tren printre orhidee, peturi de bere la kilogram și iarbă mă gândeam să cânt o arie în graiul aramaic să scot sunete asc ...
să admitem că aerul dimineţii aşa cum mi se insinuează în prima respiraţie e plin de bucurie: sunt aici fără să fiu aici prezentă prin fiecare absenţă ceea ce rămâne e un sunet ce se descompune & ...
au ajuns şi la mine au apărut din senin. oamenii vin şi cer tot felul de lucruri, ba chiar înhaţă tot ce le pică în mână, umbre, cearceafuri, priviri, suflete uscate, cuţite şi tuburi de neon apo ...
vom ajunge acasă vom ține candela aprinsă multe zile și multe nopți de acum înainte până ce flacăra va uita ce avea de spus iar lumina va trece într-o inimă nouă cu voce de rugăciune limpede
trebuie să rămâi la mal mamă numai dacă apele se liniștesc atât de mult încât nu mai sunt bântuite de gânduri și nici de cărțile de sub pământ în care tu scriai cuvinte inventate anume pentru m ...
am ieșit de la cursuri după amiază pe la ora 16 Bucureștii din universitate către fosile nu contează anul doar testul care demonstrează că ai irosit încă o generație a trecut ceva timp din feric ...
pe mâinile cui ai încăput? ţară fără de noroc acum eşti doar un ciob în inima visătorilor scorbură plină de viespi în jurul fiecărei viespi o limbă de broască desluşind cuvinte de nerostit de ...
1. nu credeam că va mai veni Fiara, precum o iarnă după altă iarnă, în locul dezghețului, un îngheț aprig, o boală după altă boală - cancerul virginelor de azi la scurtă vreme după ruptura de u ...
da, chiar acum când înnebunește din nou Vera Staicovici de la șapte se aude foșnetul tuturor bibliotecilor abandonate de civilizația în implozie de care vorbea vecinul de la 78 se aude zgo ...
vara dorm într-un copac de jur împrejur arţari şi mesteceni iarna îmi aşez patul în biblioteca în jurul meu pe rafturi tectonicile literare când adorm, pleoapa nu cade peste irişi ci peste cuv ...
să găsesc atelierul din Lutherană să deschid uşa cu un gest larg de la stânga la dreapta ca şi cum aş mătura cu palma pieziş firimiturile de pe un pervaz în fereastră stă chipul unui bărbat spr ...
sunt lucruri mărunte abandonarea martorilor detalii ce clatină tot ce altădată era sigur în timp ce prietenii devin ecrane actorii interpretează partituri dintr-o dată lipsite de sens (c&ac ...
pentru Nicole poate că plecarea ta un joc neterminat cine câștigă și cine pe cine pierde atunci când așează pădurea pe fundul mării copacii purtându-și corolele în cerul din cochilii iar rădăcini ...
somn printre cărți când textul mă contemplă iar eu con-templu acel har divin în templul iluminării sorb de aur pe hârtie inima și mintea aleargă una după cealaltă și fiecare în jurul miezului ...
îți spun că această bulă (royaume de merde, disait Albert) în care îți ducki zilele în aceeași măsură în care te îndepărtezi de calea ta pentru a te apropia de Cale dependența ta de cei nevăzuți ...
calea firii sau calea credinței? dacă mă îndepărtez o aud întrebarea tăiș ce face rădăcinile să crească revenind de la Ateneu pe lângă Biblioteca Centrală Universitară desculță pe pătratele de g ...
traversând Magheru alene cu un bătrân maidanez pe urme pe trecerea de la Casa Lovinescu vizavi de Eva din aburul de pe trotuarul de la Nottara poate din mica demență sau din nostalgie hop apare Ho ...
lucruri care se pierd pentru că nu se însuflețesc la timp nu se împart între cerșetori poeți nici între cruciați regizori: feminitatea bărbaților când dorm în mansarde pline de cărți citind p ...
nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăișuri nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi să tacă prin adevăruri răsturnate în timp ce nespusele din absențe scr ...
un loc peste care poți trece fără să înțelegi că nu vei mai reveni punțile se rup nu trupul te va părăsi ci umbra lui doar un loc în care ești singură pentru că numai astfel ești ceea ce ești doar ...
felul în care literatura este un vis care se joacă de-a inocența cu actorii slăbiciunea de a nu mai îngenunchea de a nu mai nimeni portalul oamenii se leagă de tine prin frânghii replici pri ...
acum ceva vreme pe când priveam în trecut și nu vedeam pietrele nimicul proaspăt o hipnoză a visului care te trezește dimineața pe o stradă lăturalnică din New York singurătatea tomberoa ...
despre oamenii pe care nu-i mai întâlnești te întrebi mult mai târziu dacă nu cumva au fost doar cuvinte neauzite Angela Furtună 28 ianuarie 2012 15 ani de la DEBUTUL ANGELEI FURTUNĂ, România lit ...
cu fiecare chip cu fiecare piatră neatinsă de priviri cu fiecare sloi de gheață cu fiecare glob ocular secționat de lumina nevăzută cu fiecare pânză cu fiecare sunet ce se agață de gât ...
ajungi să te apropii numai de lucrurile care contează cu adevărat cel dintâi este confruntarea cu fiarele slăbănoage mângâierea pământului crăpat din care sunt făcuți ochii lor atingerea botului ...
ultimul lucru de care îți amintești este drumul de la pacea zen la literele întemeiate din care toate s-au născut și au ajuns până la tine fractali de timp elastic ești pregătită să te naști &i ...
cerul de pânză ţi se aşează pe creştet iubite cerul ţesut din splendoarea albă a cuvintelor apoi te înfăşori în literele întemeiate veghind asupra căii mele toate aceste lucruri sunt altfel or ...
crede că ești numai ceea ce ai fi putut fi prin absența voinței duh în începuturi surzenia unui limbaj de înfiripare libertatea este zdrobire de tot ce încă nu știi despre tine. ea te mistu ...
poezia salvează până şi vieţile pe care le seceră ar trebui să ne închidem singuri cerul în minte ca pe o fereastră zidită săpând în fiecare zi în plaurul unui timp din altă dimensiune pentru ca ...
deschide ochii și înmoaie-ți privirea în întunericul din care este făcută lumina carnea anxietatea liniștea nisipului la fel cum literele gheare îți smulg inima din piept și o agață în pomul vi ...
scrii ca și cum ai aduna scoici și cioburi pentru copilul dominant când se înarmează cu memoria unei specii pe cale de dispariție joc final și război scrii cu paza inimii și iei durerea asupra ...
locuri pe unde nu ai mai fost şi de unde ai impresia că vii: locuri goale învelite în realitatea artistică acoperişuri din care eşti văzută pe dinăuntru: populaţia de fractali te descrie aşa cum ...
Ascultând felul cum ziua de 12 decembrie şi-a desfăşurat evantaiul peste inimile noastre, care au bătut pentru o clipă acelaşi ritm. Şi nu e minunat faptul că, în acele clipe, ne-am simţit ...
coridorul pustiu în care odată intrată ţi se aude numele cel nou rostit de voci învăluite în făpturi. asculţi o muzică nouă şi crezi tot ce simţi pentru că adevărul este o forţă de atracţie şi ţ ...