Partager l'article ! - Eugeniu Coșeriu - Evocare: Eugeniu Coseriu - In memoriam (II) Evocare presa [ ] Geniul uitat al Romaniei si al Basarabiei (II) - - - - - ...
- Eugeniu Coșeriu - Evocare
Eugeniu Coseriu - In memoriam (II) Evocare
presa [ ]
Geniul uitat al Romaniei si al Basarabiei (II)
presa [ ]
Geniul uitat al Romaniei si al Basarabiei (II)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de angela furtuna [angela furtuna ]
2005-09-18 | |
Pe Eugeniu Coşeriu l-am întâlnit în ziua de 20 octombrie 2001, la Suceava, când mi-a acordat acest
extraordinar interviu, din care am publicat, ulterior, în acelaşi an, un prim fragment într-o revistă literară judeţeană, unde textul a fost cu greu acceptat şi plasat marginal, iar pentru
impunerea lui a fost nevoie să fac demersuri obositoare, lovindu-mă de opoziţia îndârjită a unor gloriole literare locale. În acea toamnă frumoasă, la Universitatea “Ştefan cel Mare” de la
Suceava, Anul European al Limbilor se încheia, cred, prin ediţia a -VI-a a Clocviului Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului, al cărui mentor domnul Eugeniu Coşeriu devenise încă de la debutul
manifestării internaţionale, iniţiată de regretatul profesor Ştefan Iordache pe la începutul anilor 90. Înscriindu-şi traiectoria internaţională pe creasta valului de “răsturnare lingvistică”
produs prin deschiderea spre post-modernitate a integralismului lingvistic, colocviul de la Suceava devine, de la an la an, o prestigioasă instituţie a integrării noastre europene, ca şi o
avanscenă a celor mai coerente politici lingvistice, fundamentale pentru această parte a Europei. În acele zile, am celebrat din nou diversitatea lingvistică europeană, încurajarea studiului
limbilor străine, dezvoltarea şi aprofundarea competenţelor şi a performanţelor lingvistice, în prezenţa unui auditoriu internaţional de elită, alături , între alţii, de prof. Jean- Claude
Coquet, directorul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Franţa (participant la aventura structuralistă, fenomenolog şi filosof marcant al limbajului) şi Paul Elie Levy, directorul
Centrului Cultural Francez din Iaşi. Nu în ultimul rând, ca amfitrioană şi organizatoare excelentă a întâlnirilor din jurul eminentului om de cultură Eugeniu Coşeriu, s-a remarcat, şi în acele
împrejurări, o personalitate de excepţie a lumii lingvistice şi a francofoniei, anume prof. univ.dr. Sanda -Maria Ardeleanu.La acea ediţie a Colocviului Internaţional, Eugeniu Coşeriu a acordat o
binevenită atenţie noului spaţiu european al cercetării, conturat prin problematica reperată de specialiştii din România, Ucraina şi Republica Moldova. Cu acea ocazie, a fost înfiinţată Asociaţia
Internaţională pentru Ocrotirea Limbilor (AIOL), al cărei preşedinte de onoare a fost ales domnul Eugeniu Coşeriu.
Un loc aparte în cadrul lucrărilor colocviului l-a ocupat secţiunea lingvisticii integraliste coşeriene în care, sub patronajul savantului Eugeniu Coşeriu şi a prof. univ. dr. Mircea Borcilă, au fost etalate cele mai noi aspecte din cercetarea de specialitate desfăşurată de Centrul de Lingvistică Integralistă de la Cluj, primul şi cel mai important din România ultimilor ani, căruia i se alăturaseră şi nucleele de cercetători de la Iaşi, Sibiu, Timişoara, Suceava.
În cadrul acestei secţiuni coşeriene, duminică, 21 octombrie, la ora 16, academicianul prof.univ.dr. Anatol Ciobanu de la Universitatea de Stat din Chişinău a propus ca “ având în vedere valoarea incontestabilă a personalităţii şi operei coşeriene (care numără peste 350 de titluri de lucrări publicate) şi recunoaşterea internaţională largă de care se bucură (peste 40 de universităţi i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa), savantul Eugeniu Coşeriu să fie nominalizat pentru Premiul Nobel.
…Pe 7 septembrie se împlinesc 3 ani de când Eugeniu Coşeriu ne-a părăsit, după ce, prin întreaga sa operă, a întemeiat o nouă planetă pentru cercetarea lingvistică mondială, guvernată de “saber linguistico”, concept care, coroborat cu contribuţiile lui Noam Chomsky, celălalt titan al secolului lingvistic trecut, a revoluţionat filosofia limbajului şi filosofia culturii.
(Angela Furtună)
„Eugeniu Coseriu este un om universal, a cărui ştiinţă o împărtăşim multe popoare şi, prin urmare, fiecare îl consideră «al sau».“
(prof.dr. B. Garcia Hernandez, Madrid)
“Principala răsturnare pe care o produce savantul român în gîndirea limbii faţă de lingvistica lui Saussure este plecarea de la ipostaza parole (în termenii din interpretarea dicotomică saussuriană: langue-parole), şi nu de la ipostaza langue. Accentul pus pe realitatea vorbirii (în interpretarea tricotomică a funcţionării limbii: sistem-normă-vorbire) a avut drept consecinţă readucerea în prim plan – în sensul concepţiei lui Humboldt - a raportului originar dintre fiinţa umană şi limbă, limba pe care omul a creat-o, creîndu-se pe sine. Iar gîndirea acestui raport a trebuit să producă modificări şi în modul de a înţelege limba – sistem, diferit de concepţia lui Saussure despre langue: nu doar un domeniu al memoriei, un "dicţionar" într-un număr nedeterminat de exemplare, cunoscut în diferite grade de vorbitori, ci un Sistem - "ansamblu de posibilităţi (...), de libertăţi, admiţînd realizări infinite ", în spatele cărora se află tot atîtea modalităţi prin care fiinţa umană se aşază în lume, percepe lumea sau intră în comunicare cu fiinţa lumii. Acesta este principalul drum deschis de Eugeniu Coşeriu, prin cele două studii teoretice fundamentale, în esenţa lor complementare, Sistema, norma y habla (1952) şi Sincronia, diacronia e historia (1958), fundamentat în continuare, din alte unghiuri, prin Teoria del lenguaje y linguistica general (1963), El hombre y su lenguaje (1977), prin studii de semantică etc. Pe acest drum s-a putut revela rolul esenţial pe care l-a avut limba pentru fiinţa umană în asigurarea condiţiei de fiinţă liberă, prin dezvoltarea creativităţii. Prin această înţelegere, opera lui Coşeriu iese din marginile restrînse ale lingvisticii – ştiinţă a limbii, deschizîndu-se filozofiei limbajului într-un raport de consubstanţialitate cu filozofia culturii.”
(prof.univ. dr. Dumitru Irimia, Iaşi)
“O, da, există un "model Coşeriu" şi ne-ar plăcea să o afle cât mai mulţi dintre tineri. Că este un model intelectual, o ştiu nu numai românii şi nu numai foştii lui studenţi de la universităţile din lume în care a predat. Reputaţia lui în lumea savantă, mai ales a Europei, n-a fost egalată de nici un lingvist al nostru. În alte continente, el reprezintă Europa, şi este de ajuns să ştim că în Japonia au fost traduse zece lucrări ale sale pe vremea când încă nu existau lucrări traduse în româneşte. Specialist desăvârşit, Eugeniu Coşeriu era convins, în acelaşi timp, că lingvistica trebuie să se deschidă larg şi către alte ştiinţe ale omului. Pe de altă parte, nu cunosc mulţi lingvişti din epoca noastră care să fi expus atât de clar principiul responsabilităţii publice a lingvistului, pornind de la ideea că lingvistica nu este numai o ştiinţă a omului, ci şi o ştiinţă umanistă, adică pentru om. Eugeniu Coşeriu este un model şi pentru că a pus în practică propriile lui principii privind moralitatea omului de ştiinţă care, spunea el, nu poate fi despărţită de morală în genere: a avea încredere în semeni, a încerca să vezi partea pozitivă din poziţii şi afirmaţii, a nu crede că numai cei care spun ceva nou sau îşi închipuie că spun ceva nou spun şi un lucru important”
(prof.univ. dr. Nadia Anghelescu. Bucureşti)
“Avea o cultură lingvistică vastă, cu lecturi profunde în domeniul filozofiei, esteticii, literaturii etc. (de la Platon şi Aristotel la Sfântul Augustin şi G. Vico, până la Kant, Hegel, W. von Humboldt şi la autorii italieni moderni, B. Croce, A. Pagliaro, A. Banfi), fiind cu informaţia la zi. Biblioteca sa era, ca bogăţie şi valoare, unică. Lui E. Coşeriu i se potriveşte caracterizarea de "ascet al ştiinţei", pe care el o folosise cu privire la Al. Rosetti, dar în alt sens. Dacă, în cazul lui Al. Rosetti, asceza a însemnat faptul că s-a dedicat toată viaţa unei singure opere "Istoria limbii române", E. Coşeriu a fost un ascet în sensul că a făcut mari sacrificii (chiar în viaţa personală) pentru a se consacra în întregime ştiinţei. Era temut de confraţi. La congrese, conferenţiarii aveau emoţii când intra E. Coşeriu în sală. Putea fi subiectiv în aprecieri, dar nu pe linie ştiinţifică, unde era necruţător de obiectiv. Era foarte prietenos cu colaboratorii apropiaţi, cu românii în general, cu basarabenii în special”
(prof.univ. dr. Nicolae Saramandu)
“Caracteristicile "modelului Coşeriu" se cuprind în mare în cele cinci principii filozofico-lingvistice ale cercetării ştiinţifice, enunţate de autorul nostru şi comentate pe larg de acum la baştină, unde a revenit după o jumătate de secol de absenţă. Ele sînt formulate astfel: principiul obiectivităţii, principiul umanismului, principiul tradiţiei, principiul antidogmatismului şi principiul utilităţii practice.
Dar despre "modelul Coşeriu", cel uman, intelectual şi profesional, nu se poate vorbi cu referire la comunitatea ştiinţifică lingvistică de la noi, care este silită de puterea actuală să renunţe la utilizarea denumirii adecvate a limbii exemplare, una singură în estul romanităţii. Conducătorii comunişti îşi asumă drepturi de specialişti în materie, neţinînd cont de opiniile solid argumentate ale comunităţii ştiinţifice din ţară şi din lume, ignorînd cu nonşalanţă şi cele spuse în repetate rînduri de lingvistul numărul unu al contemporaneităţii.”
(acad. Silviu Berejan, Chişinău)
“Profesorul Coşeriu, înainte de a fi fost român în general, era basarabean în special. Pentru destinul tragic al basarabenilor în istoria de după 1812, dar mai ales după 1944, avea o coardă deosebit de sensibilă a inimii. Coşeriu, ştiut ca om adesea dur şi cu inflexibilităţi în multe privinţe, pentru tot ceea ce era în legătură cu Basarabia natală arăta deodată o căldură şi generozitate care-l surprindeau pe cel care nu-i cunoştea această slăbiciune. Deşi la Universitatea din Tubingen şi-au făcut studiile numeroşi germani din Basarabia (cf. Luminiţa Fassel, Das deutsche Schulwesen in Bessarabien, 1812-1940. Munchen, 2000), de fapt, mai ales prin profesorul Coşeriu s-a ştiut aici unde se află această provincie şi care sînt problemele ei vechi şi actuale.”
(prof.univ. dr. Luminiţa Fassel, Tubingen)
“Acest miracol, vreau să cred, s-a produs graţie unui foarte complex şi rar context istoric şi cultural: a răsărit un copil minune, dar unde? Într-un sat basarabean. Dar acel sat se afla încadrat în România Mare, iar acea Românie Mare avea o şcoală şi un sistem de învăţământ european, cu adevărat european. Apoi, norocul a făcut să scape ca prin urechile acului de ocupaţia sovieto-rusească, să facă studii într-o ţară europeană, în cadrul unei culturi şi spiritualităţi de prim rang. Aici mi-am amintit de colegul domniei sale, italienist şi spaniolist, profesorul Nicanor Rusu, care, revenit sau readus forţat după 1944 la Chişinău, aici şi-a măcinat în van talentul şi erudiţia. A ajuns să fie internat la psihiatrie, de unde mi-a trimis un caiet cu impresii extrem de interesante despre cartea mea "Zbor frânt", dar care caiet a dispărut în mod enigmatic, de nu l-am mai putut descoperi nici până astăzi... Mai ştii? O fi zăcând în vreunul din dosarele arhivelor secrete, pe care le păzesc cu atâta străşnicie până azi toţi diriguitorii acestei aşa-zise Republici Moldova cu a ei "aşa-zisă limbă moldovenească de stat"... Alături de Mircea Eliade, de Emil Cioran, Eugen Ionescu - Eugeniu Coşeriu a salvat de la ruşine numele de român şi a ocrotit spiritul românesc în lume...”
(Vladimir Beşleagă, scriitor, Chişinău)
“Ceea ce am învăţat eu de la Coşeriu a fost, în primul rînd, faptul că limba nu este ceva impus din afară omului ca un produs finit, ci ea se creează în mod continuu prin vorbire ca activitate liberă şi intenţională a omului. Prin asumarea acestui punct de vedere, am cîştigat curajul de a avansa în cercetările mele lingvistice într-o perspectivă cu totul nouă.”
(prof.univ.dr.Katsuhiko Tanaka, Tokio)
“Pentru mine Eugeniu Coşeriu este un enciclopedist al sec. XX. Această caracterizare este cu atât mai importantă cu cât secolul care a trecut a fost unul în care, mai ales în a doua jumătate a lui, s-au practicat specializările în domenii restrânse. A contribuit la această pregătire teoretică excepţională, cu stăpânirea perfectă a diverselor concepţii filozofice, şi mânuirea perfectă a numeroase limbi. O forţă fizică ieşită din comun îi permitea să lucreze zilnic multe ore faţă de ceea ce eram obişnuiţi noi, ceilalţi (într-o dimineaţă am trecut pe la camera lui într-un hotel din străinătate şi am rămas mut când abia îl vedeam prin norul de fum rămas de la ţigările pe care le fumase toată noaptea: dormise doar două ore!).
Este un model greu de urmat. Geniile nu pot fi urmate fără riscul de a crea o lamentabilă pastişă.”
(acad.Marius Sala, Bucureşti)
“În anii de după 1990, lingvişti din centrele academice şi universitare Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Chişinău şi Bălţi, prin traducerea şi editarea câtorva lucrări ale savantului, prin invitarea acestuia pentru susţinerea unor cicluri de conferinţe şi lecţii, ca şi prin organizarea de manifestări ştiinţifice (printre care o semnificaţie aparte au avut "Lecturile coşeriene" de la Chişinău, ce ar trebui să continue), au făcut doar un început în ceea ce priveşte receptarea operei coşeriene. Deoarece Magistrul, înţeleptul, a fost o conştiinţă critică, recuperatoare şi integratoare a lingvisticii, impunând ca firesc sentimentul de obligatio faţă de menire şi profesie, trebuie să ne învrednicim de adevărata onoare ce ne revine de a înţelege şi de a cultiva, prin lucrările noastre şi ale elevilor noştri, lumina şi spiritul pe care ni le-a transmis.”
(prof.univ.dr.Stelian Dumistrăcel, Iaşi)
“Pe acel val impetuos de energie modelatoare dintre războaie, din care pînă la noi au ajuns doar slabe reverberaţii, a început de fapt constituirea ca personalitate a basarabeanului Eugeniu Coşeriu. Rămîne doar de presupus cîţi dintre tovarăşii săi de generaţie ar fi putut să-l urmeze la propriu şi la figurat, dacă nu intervenea ghinionul istoriei. Norocul său a fost că, printr-un concurs de împrejurări, răspunzînd poate unui impuls secret, s-a desprins la timp din locul condamnat la distrugere, la risipire, la pierdere a oricărui temei în care s-a născut, reuşind să-şi salveze astfel un traiect al spiritului asumat încă din tinereţe. Norocul înstrăinatului.”
(Valentina Tăzlăoanu, scriitoare, Chişinău)
“Autoanaliza pasionantă pe care o oferă autorul în Lingvistica integrală (Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale, 1996) revelă rolul pe care l-au avut în acest proces de decantare, de formare a concepţiei proprii teoria lui F. de Saussure, experienţa proprie, contactul avizat şi profesional cu un mare număr de limbi, meditaţia asupra unor texte filosofice, dar şi sugestiile desprinse din lectura a multiple studii lingvistice ocupîndu-se de fapte din variate limbi şi tratate din perspective teoretice şi metodologice diverse. Lecturile din Saussure şi Humboldt, Hegel şi Croce, Aristotel şi Leibnitz, dar şi interesul multilateral manifestat faţă de fenomenul lingvistic în toată diversitatea sa – de la universal pînă la "vorbirea" individuală, manifestată în "textul" particular şi concret, dar şi confruntarea cu problemele (socio)lingvistice din Uruguay şi din alte părţi ale lumii, în diverse momente ale "istoriei" complicate a autorului, participă toate, evident cu pondere diferită, la constituirea viziunii globale, în trei ipostaze, a fenomenului lingvistic. Lingvistica integrală se constituie treptat, ca rezultat al regîndirii unor probleme particulare; iar includerea lor într o perspectivă de ansamblu contribuie la situarea mai exactă şi la înţelegerea lor mai rafinată şi mai profundă.”
(prof.univ.dr.Valeria Guţu Romalo, Bucureşti)
“Coşeriu se numără, incontestabil, printre puţinii care "au văzut idei". Înzestrării naturale, pentru care nu avem nici merit, nici vină, el a dovedit din nou că, pentru a realiza ceva, trebuie să i se adauge munca şi pasiunea. Coşeriu a avut şi noroc, chiar dacă meritat. Comunitatea ştiinţifică de azi din ţările noastre, care are mai puţin noroc, trebuie să-i suplinească lipsa prin muncă, pasiune şi speranţă.”
(prof.univ.dr. Ioana Vintilă Rădulescu)
“Este un paradox ca în Basarabia, care l-a dat lumii pe Coşeriu, să se editeze sub "înalt patronaj" un pseudodicţionar – cel al limbii moldoveneşti. Este o insultă şi la adresa poporului român basarabean, şi la adresa ştiinţei şi a tuturor savanţilor-lingvişti de la noi şi din afară care s-au consacrat limbii române şi adevărului istoric. Este o insultă şi la adresa regretatului savant Eugeniu Coşeriu.”
(Valentina Butnaru, scriitoare, Chişinău)
“Prin originalitatea, autenticitatea şi perenitatea operei sale, prin valoarea ei universală, Eugeniu Coşeriu a devansat ştiinţa lingvistică mondială. L-am putea numi, deci, "omul care a venit din viitor", atribuindu-i - fără exagerare - titlul de "supramodel Coşeriu."
După cum este ştiut, întreaga sa operă ştiinţifică a fost scrisă în spaniolă, germană, franceză şi italiană, deci este cunoscută şi apreciată mai bine în străinătate, decât acasă - în România şi Republica Moldova. Operele din prima perioadă a creaţiei coşeriene, de la Montevideo (1951-1962), au fost scrise în limba spaniolă şi editate la Madrid: "Sistema, norma y habla", "Forma y sustancia en los sonidos del lenguaje", "La geografнa linguнstica", "Logicismo y antilogicismo en la gramбtica", "Determinaciуn y entorno", "Sincronнa, diacronнa e historia" şi "Teorнa del lenguaje y linguнstica general". O dată cu stabilirea Profesorului, în 1963, în Germania, la Universitatea Tubingen, urmează o altă perioadă a creaţiei sale, cu o serie de lucrări importante, scrise, în principal, în limba germană. Este vorba despre două volume de reconstrucţie a istoriei gândirii lingvistice europene ("Die Geschichte der Sprachphilisophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Ьbersicht" T. I: Von der Antike bis Leibniz. Tubingen, 1969: T. II: Von Leibniz bis Rousseau. 1972.), şi alte două cărţi consacrate "posibilităţii şi limitelor" unei abordări generative în lingvistică ("Einfuhrung in die transformationellen Grammatik". - Tubingen, 1970, şi "Leistung und Grenzen der transformationellen Grammatik". Tubingen, 1975), care, laolaltă, întregesc Programul Lingvisticii Integrale, elaborat de marele savant în primul deceniu al şederii sale la Tubingen. E de menţionat, de asemenea, trei volume din ultimul deceniu al secolului ce s-a scurs, care reprezintă o abordare aristotelică a logosului semantic până la filosofia hegeliană a limbajului ("Die deutsche Sprachphilisophie von Herder bis Humboldt". T. I-II, Tubingen, 1993; "Wilhelm von Humboldt. Die deutsche Sprachphilisophie von Herder bis Humboldt". T. III, 1994; şi "Die Sprachwissenschaft in 20. Jahrhundert. Theorien und Methoden". Tubingen, 1995).
Opera de bază a lui E. Coşeriu a fost tradusă în peste 40 de limbi din lume: în engleză, germană, italiană, portugheză, rusă, în alte limbi slave, în japoneză, coreeană, finlandeză etc.
După 1990, au fost traduse şi în limba română peste 10 volume, până la acea dată în română au fost cunoscute doar câteva studii de proporţii mici.
Este de datoria noastră ca monumentala operă lingvistică a lui Eugeniu Coşeriu să devină un bun al poporului din care a făcut parte. Traducerea integrală şi punerea ei în circulaţie largă trebuie să constituie o urgenţă şi un deziderat de interes naţional. Acesta va fi cel mai frumos omagiu al nostru adus memoriei luminoase a celui care a fost Eugeniu Coşeriu.”
(Andrei Crijanovschi, lingvist, Chişinău)
“Abandonând tonul elogios, căruia însuşi Eugeniu Coşeriu i se împotrivea, vom sublinia că e absolut necesar să promovăm opera marelui lingvist în licee, dar mai ales la universităţi, la facultăţile de profil, unde ar trebui organizate seminare şi cursuri speciale consacrate moştenirii coşeriene.
Revenirea sa acasă înseamnă mai mult decât suntem în stare să conştientizăm acum. Vom înţelege cu adevărat ce este Eugeniu Coşeriu pentru noi, românii basarabeni, dar şi pentru ştiinţa mondială, doar atunci când îi vom cunoaşte cu adevărat opera în reala ei dimensiune. Însă lucrul acesta, cu regret, nu se va întâmpla atât de curând, în special la Chişinău.”
(Ana Bantoş, scriitoare, Chişinău)
“Întîlnirea mea cu profesorul Coşeriu s-a întîmplat în 1995, la Suceava, la Colocviul Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului, colocviu de semiotică inaugurat de Eugeniu Coşeriu şi Mihail Iordache, decanul de la Literele de la Suceava, un alt nume scump inimilor noastre, ale celor de la Bălţi. Eram la acea ediţie a colocviului împreună cu profesorul Gheorghe Popa. E cunoscut nivelul foarte înalt ştiinţific al acelor şedinţe la care lua parte şi fondatorul. Era prima noastră participare la o întrunire ştiinţifică de atare nivel şi, fireşte, eram frustraţi. Din momentul cînd a aflat că sîntem de la Bălţi, Eugeniu Coşeriu ne-a copleşit şi, aş spune, ne-a protejat cumva cu atenţia lui. O meritam doar prin simpla întîmplare de a fi fost de la Bălţi. Ne-a prezentat, ne-a arătat lumii. I-am dat atunci unul din primele numere ale Semnului, primul, probabil, cu o ţinută grafică şi poligrafică demnă de toate criticile. Arăta însă revista la toată lumea şi se mîndrea că la Bălţi, unde îşi făcuse studiile liceale şi unde debutase ca scriitor, au mai apărut nişte oameni ai scrisului.”
(Maria Şleahtiţchi, scriitoare, Bălţi)
“Una din cele mai remarcabile calităţi ale intelectualului Coşeriu era capacitatea de a gândi cu claritate clasică, carteziană, complexitatea problemelor modernităţii târzii. Profesional era un constructor, un edificator de instituţii. Uman avea o generozitate remarcabilă faţă de cei tineri şi înzestraţi, atât intelectual cât şi caracterial. Avea o afecţiune specială şi exigentă pentru tinerii care veneau din România sau Basarabia.”
(prof.dr. Aurel Codoban, Cluj)
"Adevărul trebuie afirmat şi apărat chiar cu riscul închisorii sau cu riscul vieţii", ne învăţa în ultima sa venire la baştină marele savant, presimţind parcă recăderea în primitivism care ne ameninţă azi din nou…
A înţeles lumea şi s-a dăruit lumii, încât este cel mai îndreptăţit basarabean să ceară acestei lumi rătăcite să ne lase măcar câteva picături din sângele cu care am hrănit popoare, ca să ne putem înfăţişa cu ele, ca noi înşine la judecata de apoi.”
(Serafim Saka, scriitor, Chişinău)
“Viaţa şi opera marelui savant sunt exemplare pentru comunitatea ştiinţifică de azi. Un "model Coşeriu" ar include: erudiţie, perseverenţă, toleranţă faţă de opiniile altora, tenacitate, fidelitate în raport cu tine însuţi, muncă şi iar muncă.
Deşi era deja un nume de rezonanţă în lingvistica mondială, Dicţionarul enciclopedic român, ediţia din 1962, nu i consacră nici un rând. În România, a început să se vorbească despre opera lui Eugeniu Coşeriu abia la sfârşitul anilor şaizeci, când savantul participase la Congresul Internaţional de Romanistică de la Bucureşti şi ţinuse un discurs (primul-sic!) în limba română. Mai târziu, în 1976, la Bucureşti îi va apărea, în Antologia de semantică, un studiu tradus. În prezent, la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj există un Centru de studii integraliste, în cadrul căruia este cercetată opera coşeriană. Conform afirmaţiilor lui Mircea Borcilă, Dicţionarul de concepte fundamentale ale lingvisticii integrale, pe care îl elaborează Centrul.., "trebuie să răspundă tocmai acestei exigenţe capitale: aceea de a reprezenta toate contribuţiile majore ale celui mai mare lingvist al lumii" (Mircea Borcilă, Eugeniu Coşeriu, fondator al lingvisticii ca ştiinţă a culturii// Un lingvist pentru secolul XXI, Editura Ştiinţa, Chişinău, 2002, p. 37). În Basarabia postbelică, subiectul Coşeriu a rămas tabuizat până la începutul ultimului deceniu al secolului trecut. (Se ştie că lingvistica din republicile ex-sovietice era o ştiinţă politizată ca şi celelalte şi nu accepta teoriile elaborate de savant. "Cu toate acestea, şi în pofida prezentării critice a lui Zvegincev în prefaţa la versiunea rusă a studiului Sincronie, diacronie şi istorie, aspecte importante ale concepţiei coşeriene, inclusiv ale lexematicii, au pătruns şi în acest spaţiu cultural", ne informează Eugenia Bojoga în articolul Valorizarea lexematicii în două contexte diferite: fosta U.R.S.S. şi Spania, inclus în volumul citat anterior). Opera lui Eugeniu Coşeriu rămâne până azi nevalorificată integral. Posteritatea care, sperăm, va cunoaşte mai bine opera acestui intelect de excepţie va trăi încă multe clipe de revelaţie ştiinţifică.”
(Margareta Curtescu, scriitoare, Bălţi)
“Există un "model Coşeriu" valabil pentru comunitatea ştiinţifică de azi. Aflat ca şi alţi români în dizgraţiile istoriei, Eugeniu Coşeriu a reuşit să obţină poziţia unei autorităţi centrale în lingvistica mondială, să devină un expert suprem al ei, manifestînd, în tot ceea ce a făcut, o ambiţie culturală a globalităţii. Este un arhitect înzestrat al unei cariere ştiinţifice de o probitate rar întîlnită la noi, pe care au ţinut s-o onoreze toate academiile şi universităţile care se respectă. A manifestat un neţărmurit devotament pentru luturile natale, păstrînd o memorie ancestrală a rădăcinilor. E. Coşeriu a avut şi ambiţia să fie un excelent ambasador al spiritului românesc oriunde i-a fost hărăzit să semene înţelepciune şi să cultive minţi. E printre puţinii români care s-au realizat plenar şi mă gîndesc cu groază ce s-ar fi întîmplat cu Domnia sa, dacă ar fi rămas în ţară.”
(prof.dr. Anatol Moraru, scriitor, Bălţi)
“Cred că opera lui Coşeriu trebuie mai întâi bine valorificată, pentru că, de fapt, noi încă nu realizăm cât de întinsă este aria tematică a operei sale. M-am convins de acest lucru când am descoperit, aproape întâmplător, nişte materiale care vizează teoria traducerii, de care mă ocup şi eu – şi întâmplarea poate face parte din modalităţile de receptare. Dar, de fapt, ar trebui să avem o bibliografie completă a lucrărilor coşeriene, din care oricine ar putea să aleagă ceea ce-l interesează mai mult. Îmi displace această formă de exprimare – cu trebuie, e necesar etc., înţeleg că cineva concret trebuie să-şi asume responsabilitatea şi truda de a aduce opera lui Coşeriu mai aproape de noi, dar acuma încă nu văd cine ar fi această "persoană fizică sau juridică”.”
(prof.dr.Irina Condrea, Chişinău)
“Eugeniu Coşeriu a fost un cetăţean devotat al ţării Limba Română, dar a fost renegat mai bine de cinci decenii. Publicat şi recunoscut în întreaga lume, "acasă", cum spunea savantul, s-au învrednicit să-i dea atenţie abia după 1992. Cu toate acestea, el nu a rămas fără descendenţi în spaţiul Limbii Române. În buna tradiţie a Şcolii de la Tubingen, activează Centrul de studii integraliste de la Cluj, condus de profesorul Mircea Borcilă. La Bălţi, a fost inaugurat laboratorul "Eugeniu Coşeriu", care, cred, va fi un promotor tenace al ideilor savantului.
Sper că, aşa cum referindu-ne astăzi la activitatea lui Eugeniu Coşeriu, invocăm discipoli din Germania, Spania, Portugalia, Italia, Japonia, America sau Africa, vom vorbi, în cîţiva ani, şi despre succesori din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Braşov, Chişinău sau Bălţi. Nu numele lui Eugeniu Coşeriu are nevoie de aceasta, ci noi, pentru a dăinui prin el.”
(prof. univ.dr.Lucia Ţurcanu, scriitoare, Bălţi)
“Am dat mâna cu genialul lingvist în 1994, când el ţinuse un referat de-a dreptul superb la Congresul al V-lea al Filologilor Români (Iaşi-Chişinău, 6-9 iunie). Pe buzele tuturor se aflau cuvintele Domniei sale: "A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic e o absurditate şi o utopie; şi din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocid etnico-cultural".”
(dr.Ion Ciocanu, scriitor, Chişinău)
“Nu cred că se poate vorbi de un "model" pentru că figura umană, intelectuală şi profesională a lui Coşeriu a fost excepţională şi o excepţie este o excepţie tocmai de la regulă. Cu greu va fi o regulă a viitorului. De aceea, privind cu neîncredere comunitatea ştiinţifică de azi, e bine să nu ne facem iluzii. Pentru că drumul urmat e acela al specializării înguste, opus celui al lui Coşeriu, care a fost în mod conştient asumat, unul al interdisciplinarităţii. Coşeriu poate fi un "model" doar dacă prin model se înţelege un ideal intangibil şi neatins încă, la care privesc însă toţi aceia care se tem de parţializare. Coşeriu nu era, după cum se ştie, numai un poliglot capabil să se mişte cu dezinvoltură în atîtea limbi diferite ale căror literaturi le cunoştea foarte bine. Coşeriu era un lingvist care a ales interdisciplinaritatea, care crease, de fapt, din disciplinaritate cîmpul propriei cercetări făcînd astfel interdisciplinară lingvistica. În concepţia sa filosofică limbajul, aspect distinctiv al umanităţii omului, trebuie să constituie centrul ştiinţelor umaniste. De aceea ştiinţele umaniste trebuie să recurgă la limbaj şi la studiul limbajului, la lingvistică, în care îşi găsesc propria legitimare şi sensul lor ultim iar, pe de altă parte, studiul limbajului trebuie să se lărgească, ramificîndu-se în trans şi interdisciplinaritate care, s-o spunem împreună cu Vico, constituie "lumea civilă".”
(prof.dr. Donatella Di Cesare, Roma, Italia)
“Am avut ocazia să-l întîlnesc pe Coşeriu în mai multe rînduri la Tubingen, Munster şi Berlin. Am apreciat capacitatea lui de a asculta, imensa sa cultură. Împărtăşeam acelaşi gust pentru literatura italiană şi bucătăria italiană. El rezuma, în felul său, romanistica şi romanitatea totodată. “
(prof.dr. Francois Rastier, Paris, Franţa)
“Într-adevăr, s-ar putea vorbi de un model ştiinţific coşerian, cel puţin în domeniul semanticii structurale şi funcţionale, deoarece a fost şi continuă să fie aplicat şi dezvoltat de către diverşi cercetători, cum ar fi: G.Salvador, H.Geckeler, G.Wotjak ş.a. În cadrul lingvisticii în ansamblu, Profesorul E.Coşeriu aduce, cum se ştie, o viziune integrală asupra fenomenelor relaţionate cu vorbirea în general şi cu limba în particular. Din studiile lui Coşeriu transpare o concepţie asupra limbajului articulată pe nivele care are ca bază activitatea lingvistică concretă şi care presupune o inversiune a punctului de plecare al lui F. de Saussure în investigaţia lingvistică: nu limba constituie centrul de interes al lingvisticii, ci vorbirea. Aceste idei, expuse de timpuriu de Coşeriu (a se vedea studiul său Determinaciуn y entorno, publicat pentru prima dată în 1955, deci aproape cu 50 de ani în urmă), ne surprind astăzi prin modernitatea lor, deoarece coincid cu unele curente actuale, care reclamă o lingvistică nu doar a enunţurilor, ci şi una a enunţării.”
(prof.dr.Rosario Gonzalez Perez, Madrid, Spania)
“Aş vorbi mai puţin de un " model Coşeriu", cît mai curînd despre un "model al lingvisticii şi al romanisticii", instituit de Coşeriu. Profesorul cunoştea nu doar faptele particulare ale limbilor romanice, ci şi istoria constituirii pas cu pas a acestui domeniu, abordînd totodată o problematică imensă a acestui domeniu. Îmi amintesc de ultima mea întîlnire cu profesorul Coşeriu, cu puţin înainte de decesul său. Vizitîndu-l la Kirchen, lîngă Tubingen, în august 2002, el mi-a povestit, nu fără mîndrie – aceasta nu-i lipsea, dar cine ar fi îndrăznit să-l laude personal în timpul vieţii – despre numeroasele sale manuscrise neterminate, în care a putut să indice anumite probleme doar sub formă de schiţă. Din păcate, nu a mai prins în viaţă apariţia monumentalei sale opere Geschichte der romanischen Sprachwissenschaft ("Istoria lingvisticii romanice. De la începuturi pînă în 1492") apărută recent la aceeaşi Gunter Narr-Verlag sub îngrijirea lui R. Meisterfeld. Nu îndrăznesc să apreciez cît interes prezintă concepţia sa lingvistică şi lucrările de filosofia limbajului pentru tînăra generaţie. Cert este că vor găsi oricînd răspîndire, chiar dacă în cercuri restrînse, din simplul motiv că sînt prea "dificile". De fapt, lectura studiilor lui Coşeriu presupune în prealabil multe cunoştinţe în diferite discipline adiacente lingvisticii.
Într-un cuvînt, în Germania păstrăm amintirea unui mare Profesor, care a hotărît şi a marcat drumul în viaţă al majorităţii elevilor săi. Nu întîmplător Universitatea din Tubingen îl va comemora peste cîteva săptămîni - la 12 decembrie 2003 - , în cadrul Facultăţii de Litere pe cel care a fost şi rămîne simbolul acestei facultăţi.”
(prof.dr. Rudolf Windisch, Rostock, Germany)
“Pentru mine opera lui E. Coşeriu constituie fundamentul lingvisticii, servindu-mi ca un fir călăuzitor în activitatea mea didactică şi de cercetare. Aceasta deoarece concepţia lui E. Coşeriu oferă o solidă bază epistemologică şi metodologică pentru toate domeniile lingvisticii: atît pentru descrierea limbilor romanice, a diferitelor niveluri ale limbilor particulare - semantică, gramatică, formarea cuvintelor etc. - cît şi pentru lingvistica textului, filozofia limbajului sau istoria lingvisticii. De aceea cred că teoria integralistă are o mare importanţă nu numai pentru lingvistica actuală, ci şi pentru studiile viitoare asupra limbajului şi a limbilor.”
(prof.dr. Wolf Dietrich, Munster, Germany)
“Revenirea lui Eugeniu Coşeriu, după 1990, în România nu a fost prea simplă şi nici univocă. Prima instituţie care l-a omagiat la înălţimea prestigiului marelui savant a fost Fundaţia Culturală Română (actualul Institut Cultural Român), iar Universitatea "Babeş-Bolyai" de la Cluj s-a angajat, prin intermediul unui grup de remarcabili profesionişti, coordonat de prof. Mircea Borcilă, într-o metodică strategie de promovare a operei lui Eugeniu Coşeriu. Pe de altă parte, este de neînţeles ezitarea Academiei Române, care nu a iniţiat nici până la această dată un amplu program de traducere şi editare a lucrărilor celebrului lingvist...”
(Vasile Gârneţ)
Un loc aparte în cadrul lucrărilor colocviului l-a ocupat secţiunea lingvisticii integraliste coşeriene în care, sub patronajul savantului Eugeniu Coşeriu şi a prof. univ. dr. Mircea Borcilă, au fost etalate cele mai noi aspecte din cercetarea de specialitate desfăşurată de Centrul de Lingvistică Integralistă de la Cluj, primul şi cel mai important din România ultimilor ani, căruia i se alăturaseră şi nucleele de cercetători de la Iaşi, Sibiu, Timişoara, Suceava.
În cadrul acestei secţiuni coşeriene, duminică, 21 octombrie, la ora 16, academicianul prof.univ.dr. Anatol Ciobanu de la Universitatea de Stat din Chişinău a propus ca “ având în vedere valoarea incontestabilă a personalităţii şi operei coşeriene (care numără peste 350 de titluri de lucrări publicate) şi recunoaşterea internaţională largă de care se bucură (peste 40 de universităţi i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa), savantul Eugeniu Coşeriu să fie nominalizat pentru Premiul Nobel.
…Pe 7 septembrie se împlinesc 3 ani de când Eugeniu Coşeriu ne-a părăsit, după ce, prin întreaga sa operă, a întemeiat o nouă planetă pentru cercetarea lingvistică mondială, guvernată de “saber linguistico”, concept care, coroborat cu contribuţiile lui Noam Chomsky, celălalt titan al secolului lingvistic trecut, a revoluţionat filosofia limbajului şi filosofia culturii.
(Angela Furtună)
„Eugeniu Coseriu este un om universal, a cărui ştiinţă o împărtăşim multe popoare şi, prin urmare, fiecare îl consideră «al sau».“
(prof.dr. B. Garcia Hernandez, Madrid)
“Principala răsturnare pe care o produce savantul român în gîndirea limbii faţă de lingvistica lui Saussure este plecarea de la ipostaza parole (în termenii din interpretarea dicotomică saussuriană: langue-parole), şi nu de la ipostaza langue. Accentul pus pe realitatea vorbirii (în interpretarea tricotomică a funcţionării limbii: sistem-normă-vorbire) a avut drept consecinţă readucerea în prim plan – în sensul concepţiei lui Humboldt - a raportului originar dintre fiinţa umană şi limbă, limba pe care omul a creat-o, creîndu-se pe sine. Iar gîndirea acestui raport a trebuit să producă modificări şi în modul de a înţelege limba – sistem, diferit de concepţia lui Saussure despre langue: nu doar un domeniu al memoriei, un "dicţionar" într-un număr nedeterminat de exemplare, cunoscut în diferite grade de vorbitori, ci un Sistem - "ansamblu de posibilităţi (...), de libertăţi, admiţînd realizări infinite ", în spatele cărora se află tot atîtea modalităţi prin care fiinţa umană se aşază în lume, percepe lumea sau intră în comunicare cu fiinţa lumii. Acesta este principalul drum deschis de Eugeniu Coşeriu, prin cele două studii teoretice fundamentale, în esenţa lor complementare, Sistema, norma y habla (1952) şi Sincronia, diacronia e historia (1958), fundamentat în continuare, din alte unghiuri, prin Teoria del lenguaje y linguistica general (1963), El hombre y su lenguaje (1977), prin studii de semantică etc. Pe acest drum s-a putut revela rolul esenţial pe care l-a avut limba pentru fiinţa umană în asigurarea condiţiei de fiinţă liberă, prin dezvoltarea creativităţii. Prin această înţelegere, opera lui Coşeriu iese din marginile restrînse ale lingvisticii – ştiinţă a limbii, deschizîndu-se filozofiei limbajului într-un raport de consubstanţialitate cu filozofia culturii.”
(prof.univ. dr. Dumitru Irimia, Iaşi)
“O, da, există un "model Coşeriu" şi ne-ar plăcea să o afle cât mai mulţi dintre tineri. Că este un model intelectual, o ştiu nu numai românii şi nu numai foştii lui studenţi de la universităţile din lume în care a predat. Reputaţia lui în lumea savantă, mai ales a Europei, n-a fost egalată de nici un lingvist al nostru. În alte continente, el reprezintă Europa, şi este de ajuns să ştim că în Japonia au fost traduse zece lucrări ale sale pe vremea când încă nu existau lucrări traduse în româneşte. Specialist desăvârşit, Eugeniu Coşeriu era convins, în acelaşi timp, că lingvistica trebuie să se deschidă larg şi către alte ştiinţe ale omului. Pe de altă parte, nu cunosc mulţi lingvişti din epoca noastră care să fi expus atât de clar principiul responsabilităţii publice a lingvistului, pornind de la ideea că lingvistica nu este numai o ştiinţă a omului, ci şi o ştiinţă umanistă, adică pentru om. Eugeniu Coşeriu este un model şi pentru că a pus în practică propriile lui principii privind moralitatea omului de ştiinţă care, spunea el, nu poate fi despărţită de morală în genere: a avea încredere în semeni, a încerca să vezi partea pozitivă din poziţii şi afirmaţii, a nu crede că numai cei care spun ceva nou sau îşi închipuie că spun ceva nou spun şi un lucru important”
(prof.univ. dr. Nadia Anghelescu. Bucureşti)
“Avea o cultură lingvistică vastă, cu lecturi profunde în domeniul filozofiei, esteticii, literaturii etc. (de la Platon şi Aristotel la Sfântul Augustin şi G. Vico, până la Kant, Hegel, W. von Humboldt şi la autorii italieni moderni, B. Croce, A. Pagliaro, A. Banfi), fiind cu informaţia la zi. Biblioteca sa era, ca bogăţie şi valoare, unică. Lui E. Coşeriu i se potriveşte caracterizarea de "ascet al ştiinţei", pe care el o folosise cu privire la Al. Rosetti, dar în alt sens. Dacă, în cazul lui Al. Rosetti, asceza a însemnat faptul că s-a dedicat toată viaţa unei singure opere "Istoria limbii române", E. Coşeriu a fost un ascet în sensul că a făcut mari sacrificii (chiar în viaţa personală) pentru a se consacra în întregime ştiinţei. Era temut de confraţi. La congrese, conferenţiarii aveau emoţii când intra E. Coşeriu în sală. Putea fi subiectiv în aprecieri, dar nu pe linie ştiinţifică, unde era necruţător de obiectiv. Era foarte prietenos cu colaboratorii apropiaţi, cu românii în general, cu basarabenii în special”
(prof.univ. dr. Nicolae Saramandu)
“Caracteristicile "modelului Coşeriu" se cuprind în mare în cele cinci principii filozofico-lingvistice ale cercetării ştiinţifice, enunţate de autorul nostru şi comentate pe larg de acum la baştină, unde a revenit după o jumătate de secol de absenţă. Ele sînt formulate astfel: principiul obiectivităţii, principiul umanismului, principiul tradiţiei, principiul antidogmatismului şi principiul utilităţii practice.
Dar despre "modelul Coşeriu", cel uman, intelectual şi profesional, nu se poate vorbi cu referire la comunitatea ştiinţifică lingvistică de la noi, care este silită de puterea actuală să renunţe la utilizarea denumirii adecvate a limbii exemplare, una singură în estul romanităţii. Conducătorii comunişti îşi asumă drepturi de specialişti în materie, neţinînd cont de opiniile solid argumentate ale comunităţii ştiinţifice din ţară şi din lume, ignorînd cu nonşalanţă şi cele spuse în repetate rînduri de lingvistul numărul unu al contemporaneităţii.”
(acad. Silviu Berejan, Chişinău)
“Profesorul Coşeriu, înainte de a fi fost român în general, era basarabean în special. Pentru destinul tragic al basarabenilor în istoria de după 1812, dar mai ales după 1944, avea o coardă deosebit de sensibilă a inimii. Coşeriu, ştiut ca om adesea dur şi cu inflexibilităţi în multe privinţe, pentru tot ceea ce era în legătură cu Basarabia natală arăta deodată o căldură şi generozitate care-l surprindeau pe cel care nu-i cunoştea această slăbiciune. Deşi la Universitatea din Tubingen şi-au făcut studiile numeroşi germani din Basarabia (cf. Luminiţa Fassel, Das deutsche Schulwesen in Bessarabien, 1812-1940. Munchen, 2000), de fapt, mai ales prin profesorul Coşeriu s-a ştiut aici unde se află această provincie şi care sînt problemele ei vechi şi actuale.”
(prof.univ. dr. Luminiţa Fassel, Tubingen)
“Acest miracol, vreau să cred, s-a produs graţie unui foarte complex şi rar context istoric şi cultural: a răsărit un copil minune, dar unde? Într-un sat basarabean. Dar acel sat se afla încadrat în România Mare, iar acea Românie Mare avea o şcoală şi un sistem de învăţământ european, cu adevărat european. Apoi, norocul a făcut să scape ca prin urechile acului de ocupaţia sovieto-rusească, să facă studii într-o ţară europeană, în cadrul unei culturi şi spiritualităţi de prim rang. Aici mi-am amintit de colegul domniei sale, italienist şi spaniolist, profesorul Nicanor Rusu, care, revenit sau readus forţat după 1944 la Chişinău, aici şi-a măcinat în van talentul şi erudiţia. A ajuns să fie internat la psihiatrie, de unde mi-a trimis un caiet cu impresii extrem de interesante despre cartea mea "Zbor frânt", dar care caiet a dispărut în mod enigmatic, de nu l-am mai putut descoperi nici până astăzi... Mai ştii? O fi zăcând în vreunul din dosarele arhivelor secrete, pe care le păzesc cu atâta străşnicie până azi toţi diriguitorii acestei aşa-zise Republici Moldova cu a ei "aşa-zisă limbă moldovenească de stat"... Alături de Mircea Eliade, de Emil Cioran, Eugen Ionescu - Eugeniu Coşeriu a salvat de la ruşine numele de român şi a ocrotit spiritul românesc în lume...”
(Vladimir Beşleagă, scriitor, Chişinău)
“Ceea ce am învăţat eu de la Coşeriu a fost, în primul rînd, faptul că limba nu este ceva impus din afară omului ca un produs finit, ci ea se creează în mod continuu prin vorbire ca activitate liberă şi intenţională a omului. Prin asumarea acestui punct de vedere, am cîştigat curajul de a avansa în cercetările mele lingvistice într-o perspectivă cu totul nouă.”
(prof.univ.dr.Katsuhiko Tanaka, Tokio)
“Pentru mine Eugeniu Coşeriu este un enciclopedist al sec. XX. Această caracterizare este cu atât mai importantă cu cât secolul care a trecut a fost unul în care, mai ales în a doua jumătate a lui, s-au practicat specializările în domenii restrânse. A contribuit la această pregătire teoretică excepţională, cu stăpânirea perfectă a diverselor concepţii filozofice, şi mânuirea perfectă a numeroase limbi. O forţă fizică ieşită din comun îi permitea să lucreze zilnic multe ore faţă de ceea ce eram obişnuiţi noi, ceilalţi (într-o dimineaţă am trecut pe la camera lui într-un hotel din străinătate şi am rămas mut când abia îl vedeam prin norul de fum rămas de la ţigările pe care le fumase toată noaptea: dormise doar două ore!).
Este un model greu de urmat. Geniile nu pot fi urmate fără riscul de a crea o lamentabilă pastişă.”
(acad.Marius Sala, Bucureşti)
“În anii de după 1990, lingvişti din centrele academice şi universitare Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Chişinău şi Bălţi, prin traducerea şi editarea câtorva lucrări ale savantului, prin invitarea acestuia pentru susţinerea unor cicluri de conferinţe şi lecţii, ca şi prin organizarea de manifestări ştiinţifice (printre care o semnificaţie aparte au avut "Lecturile coşeriene" de la Chişinău, ce ar trebui să continue), au făcut doar un început în ceea ce priveşte receptarea operei coşeriene. Deoarece Magistrul, înţeleptul, a fost o conştiinţă critică, recuperatoare şi integratoare a lingvisticii, impunând ca firesc sentimentul de obligatio faţă de menire şi profesie, trebuie să ne învrednicim de adevărata onoare ce ne revine de a înţelege şi de a cultiva, prin lucrările noastre şi ale elevilor noştri, lumina şi spiritul pe care ni le-a transmis.”
(prof.univ.dr.Stelian Dumistrăcel, Iaşi)
“Pe acel val impetuos de energie modelatoare dintre războaie, din care pînă la noi au ajuns doar slabe reverberaţii, a început de fapt constituirea ca personalitate a basarabeanului Eugeniu Coşeriu. Rămîne doar de presupus cîţi dintre tovarăşii săi de generaţie ar fi putut să-l urmeze la propriu şi la figurat, dacă nu intervenea ghinionul istoriei. Norocul său a fost că, printr-un concurs de împrejurări, răspunzînd poate unui impuls secret, s-a desprins la timp din locul condamnat la distrugere, la risipire, la pierdere a oricărui temei în care s-a născut, reuşind să-şi salveze astfel un traiect al spiritului asumat încă din tinereţe. Norocul înstrăinatului.”
(Valentina Tăzlăoanu, scriitoare, Chişinău)
“Autoanaliza pasionantă pe care o oferă autorul în Lingvistica integrală (Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale, 1996) revelă rolul pe care l-au avut în acest proces de decantare, de formare a concepţiei proprii teoria lui F. de Saussure, experienţa proprie, contactul avizat şi profesional cu un mare număr de limbi, meditaţia asupra unor texte filosofice, dar şi sugestiile desprinse din lectura a multiple studii lingvistice ocupîndu-se de fapte din variate limbi şi tratate din perspective teoretice şi metodologice diverse. Lecturile din Saussure şi Humboldt, Hegel şi Croce, Aristotel şi Leibnitz, dar şi interesul multilateral manifestat faţă de fenomenul lingvistic în toată diversitatea sa – de la universal pînă la "vorbirea" individuală, manifestată în "textul" particular şi concret, dar şi confruntarea cu problemele (socio)lingvistice din Uruguay şi din alte părţi ale lumii, în diverse momente ale "istoriei" complicate a autorului, participă toate, evident cu pondere diferită, la constituirea viziunii globale, în trei ipostaze, a fenomenului lingvistic. Lingvistica integrală se constituie treptat, ca rezultat al regîndirii unor probleme particulare; iar includerea lor într o perspectivă de ansamblu contribuie la situarea mai exactă şi la înţelegerea lor mai rafinată şi mai profundă.”
(prof.univ.dr.Valeria Guţu Romalo, Bucureşti)
“Coşeriu se numără, incontestabil, printre puţinii care "au văzut idei". Înzestrării naturale, pentru care nu avem nici merit, nici vină, el a dovedit din nou că, pentru a realiza ceva, trebuie să i se adauge munca şi pasiunea. Coşeriu a avut şi noroc, chiar dacă meritat. Comunitatea ştiinţifică de azi din ţările noastre, care are mai puţin noroc, trebuie să-i suplinească lipsa prin muncă, pasiune şi speranţă.”
(prof.univ.dr. Ioana Vintilă Rădulescu)
“Este un paradox ca în Basarabia, care l-a dat lumii pe Coşeriu, să se editeze sub "înalt patronaj" un pseudodicţionar – cel al limbii moldoveneşti. Este o insultă şi la adresa poporului român basarabean, şi la adresa ştiinţei şi a tuturor savanţilor-lingvişti de la noi şi din afară care s-au consacrat limbii române şi adevărului istoric. Este o insultă şi la adresa regretatului savant Eugeniu Coşeriu.”
(Valentina Butnaru, scriitoare, Chişinău)
“Prin originalitatea, autenticitatea şi perenitatea operei sale, prin valoarea ei universală, Eugeniu Coşeriu a devansat ştiinţa lingvistică mondială. L-am putea numi, deci, "omul care a venit din viitor", atribuindu-i - fără exagerare - titlul de "supramodel Coşeriu."
După cum este ştiut, întreaga sa operă ştiinţifică a fost scrisă în spaniolă, germană, franceză şi italiană, deci este cunoscută şi apreciată mai bine în străinătate, decât acasă - în România şi Republica Moldova. Operele din prima perioadă a creaţiei coşeriene, de la Montevideo (1951-1962), au fost scrise în limba spaniolă şi editate la Madrid: "Sistema, norma y habla", "Forma y sustancia en los sonidos del lenguaje", "La geografнa linguнstica", "Logicismo y antilogicismo en la gramбtica", "Determinaciуn y entorno", "Sincronнa, diacronнa e historia" şi "Teorнa del lenguaje y linguнstica general". O dată cu stabilirea Profesorului, în 1963, în Germania, la Universitatea Tubingen, urmează o altă perioadă a creaţiei sale, cu o serie de lucrări importante, scrise, în principal, în limba germană. Este vorba despre două volume de reconstrucţie a istoriei gândirii lingvistice europene ("Die Geschichte der Sprachphilisophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Ьbersicht" T. I: Von der Antike bis Leibniz. Tubingen, 1969: T. II: Von Leibniz bis Rousseau. 1972.), şi alte două cărţi consacrate "posibilităţii şi limitelor" unei abordări generative în lingvistică ("Einfuhrung in die transformationellen Grammatik". - Tubingen, 1970, şi "Leistung und Grenzen der transformationellen Grammatik". Tubingen, 1975), care, laolaltă, întregesc Programul Lingvisticii Integrale, elaborat de marele savant în primul deceniu al şederii sale la Tubingen. E de menţionat, de asemenea, trei volume din ultimul deceniu al secolului ce s-a scurs, care reprezintă o abordare aristotelică a logosului semantic până la filosofia hegeliană a limbajului ("Die deutsche Sprachphilisophie von Herder bis Humboldt". T. I-II, Tubingen, 1993; "Wilhelm von Humboldt. Die deutsche Sprachphilisophie von Herder bis Humboldt". T. III, 1994; şi "Die Sprachwissenschaft in 20. Jahrhundert. Theorien und Methoden". Tubingen, 1995).
Opera de bază a lui E. Coşeriu a fost tradusă în peste 40 de limbi din lume: în engleză, germană, italiană, portugheză, rusă, în alte limbi slave, în japoneză, coreeană, finlandeză etc.
După 1990, au fost traduse şi în limba română peste 10 volume, până la acea dată în română au fost cunoscute doar câteva studii de proporţii mici.
Este de datoria noastră ca monumentala operă lingvistică a lui Eugeniu Coşeriu să devină un bun al poporului din care a făcut parte. Traducerea integrală şi punerea ei în circulaţie largă trebuie să constituie o urgenţă şi un deziderat de interes naţional. Acesta va fi cel mai frumos omagiu al nostru adus memoriei luminoase a celui care a fost Eugeniu Coşeriu.”
(Andrei Crijanovschi, lingvist, Chişinău)
“Abandonând tonul elogios, căruia însuşi Eugeniu Coşeriu i se împotrivea, vom sublinia că e absolut necesar să promovăm opera marelui lingvist în licee, dar mai ales la universităţi, la facultăţile de profil, unde ar trebui organizate seminare şi cursuri speciale consacrate moştenirii coşeriene.
Revenirea sa acasă înseamnă mai mult decât suntem în stare să conştientizăm acum. Vom înţelege cu adevărat ce este Eugeniu Coşeriu pentru noi, românii basarabeni, dar şi pentru ştiinţa mondială, doar atunci când îi vom cunoaşte cu adevărat opera în reala ei dimensiune. Însă lucrul acesta, cu regret, nu se va întâmpla atât de curând, în special la Chişinău.”
(Ana Bantoş, scriitoare, Chişinău)
“Întîlnirea mea cu profesorul Coşeriu s-a întîmplat în 1995, la Suceava, la Colocviul Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului, colocviu de semiotică inaugurat de Eugeniu Coşeriu şi Mihail Iordache, decanul de la Literele de la Suceava, un alt nume scump inimilor noastre, ale celor de la Bălţi. Eram la acea ediţie a colocviului împreună cu profesorul Gheorghe Popa. E cunoscut nivelul foarte înalt ştiinţific al acelor şedinţe la care lua parte şi fondatorul. Era prima noastră participare la o întrunire ştiinţifică de atare nivel şi, fireşte, eram frustraţi. Din momentul cînd a aflat că sîntem de la Bălţi, Eugeniu Coşeriu ne-a copleşit şi, aş spune, ne-a protejat cumva cu atenţia lui. O meritam doar prin simpla întîmplare de a fi fost de la Bălţi. Ne-a prezentat, ne-a arătat lumii. I-am dat atunci unul din primele numere ale Semnului, primul, probabil, cu o ţinută grafică şi poligrafică demnă de toate criticile. Arăta însă revista la toată lumea şi se mîndrea că la Bălţi, unde îşi făcuse studiile liceale şi unde debutase ca scriitor, au mai apărut nişte oameni ai scrisului.”
(Maria Şleahtiţchi, scriitoare, Bălţi)
“Una din cele mai remarcabile calităţi ale intelectualului Coşeriu era capacitatea de a gândi cu claritate clasică, carteziană, complexitatea problemelor modernităţii târzii. Profesional era un constructor, un edificator de instituţii. Uman avea o generozitate remarcabilă faţă de cei tineri şi înzestraţi, atât intelectual cât şi caracterial. Avea o afecţiune specială şi exigentă pentru tinerii care veneau din România sau Basarabia.”
(prof.dr. Aurel Codoban, Cluj)
"Adevărul trebuie afirmat şi apărat chiar cu riscul închisorii sau cu riscul vieţii", ne învăţa în ultima sa venire la baştină marele savant, presimţind parcă recăderea în primitivism care ne ameninţă azi din nou…
A înţeles lumea şi s-a dăruit lumii, încât este cel mai îndreptăţit basarabean să ceară acestei lumi rătăcite să ne lase măcar câteva picături din sângele cu care am hrănit popoare, ca să ne putem înfăţişa cu ele, ca noi înşine la judecata de apoi.”
(Serafim Saka, scriitor, Chişinău)
“Viaţa şi opera marelui savant sunt exemplare pentru comunitatea ştiinţifică de azi. Un "model Coşeriu" ar include: erudiţie, perseverenţă, toleranţă faţă de opiniile altora, tenacitate, fidelitate în raport cu tine însuţi, muncă şi iar muncă.
Deşi era deja un nume de rezonanţă în lingvistica mondială, Dicţionarul enciclopedic român, ediţia din 1962, nu i consacră nici un rând. În România, a început să se vorbească despre opera lui Eugeniu Coşeriu abia la sfârşitul anilor şaizeci, când savantul participase la Congresul Internaţional de Romanistică de la Bucureşti şi ţinuse un discurs (primul-sic!) în limba română. Mai târziu, în 1976, la Bucureşti îi va apărea, în Antologia de semantică, un studiu tradus. În prezent, la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj există un Centru de studii integraliste, în cadrul căruia este cercetată opera coşeriană. Conform afirmaţiilor lui Mircea Borcilă, Dicţionarul de concepte fundamentale ale lingvisticii integrale, pe care îl elaborează Centrul.., "trebuie să răspundă tocmai acestei exigenţe capitale: aceea de a reprezenta toate contribuţiile majore ale celui mai mare lingvist al lumii" (Mircea Borcilă, Eugeniu Coşeriu, fondator al lingvisticii ca ştiinţă a culturii// Un lingvist pentru secolul XXI, Editura Ştiinţa, Chişinău, 2002, p. 37). În Basarabia postbelică, subiectul Coşeriu a rămas tabuizat până la începutul ultimului deceniu al secolului trecut. (Se ştie că lingvistica din republicile ex-sovietice era o ştiinţă politizată ca şi celelalte şi nu accepta teoriile elaborate de savant. "Cu toate acestea, şi în pofida prezentării critice a lui Zvegincev în prefaţa la versiunea rusă a studiului Sincronie, diacronie şi istorie, aspecte importante ale concepţiei coşeriene, inclusiv ale lexematicii, au pătruns şi în acest spaţiu cultural", ne informează Eugenia Bojoga în articolul Valorizarea lexematicii în două contexte diferite: fosta U.R.S.S. şi Spania, inclus în volumul citat anterior). Opera lui Eugeniu Coşeriu rămâne până azi nevalorificată integral. Posteritatea care, sperăm, va cunoaşte mai bine opera acestui intelect de excepţie va trăi încă multe clipe de revelaţie ştiinţifică.”
(Margareta Curtescu, scriitoare, Bălţi)
“Există un "model Coşeriu" valabil pentru comunitatea ştiinţifică de azi. Aflat ca şi alţi români în dizgraţiile istoriei, Eugeniu Coşeriu a reuşit să obţină poziţia unei autorităţi centrale în lingvistica mondială, să devină un expert suprem al ei, manifestînd, în tot ceea ce a făcut, o ambiţie culturală a globalităţii. Este un arhitect înzestrat al unei cariere ştiinţifice de o probitate rar întîlnită la noi, pe care au ţinut s-o onoreze toate academiile şi universităţile care se respectă. A manifestat un neţărmurit devotament pentru luturile natale, păstrînd o memorie ancestrală a rădăcinilor. E. Coşeriu a avut şi ambiţia să fie un excelent ambasador al spiritului românesc oriunde i-a fost hărăzit să semene înţelepciune şi să cultive minţi. E printre puţinii români care s-au realizat plenar şi mă gîndesc cu groază ce s-ar fi întîmplat cu Domnia sa, dacă ar fi rămas în ţară.”
(prof.dr. Anatol Moraru, scriitor, Bălţi)
“Cred că opera lui Coşeriu trebuie mai întâi bine valorificată, pentru că, de fapt, noi încă nu realizăm cât de întinsă este aria tematică a operei sale. M-am convins de acest lucru când am descoperit, aproape întâmplător, nişte materiale care vizează teoria traducerii, de care mă ocup şi eu – şi întâmplarea poate face parte din modalităţile de receptare. Dar, de fapt, ar trebui să avem o bibliografie completă a lucrărilor coşeriene, din care oricine ar putea să aleagă ceea ce-l interesează mai mult. Îmi displace această formă de exprimare – cu trebuie, e necesar etc., înţeleg că cineva concret trebuie să-şi asume responsabilitatea şi truda de a aduce opera lui Coşeriu mai aproape de noi, dar acuma încă nu văd cine ar fi această "persoană fizică sau juridică”.”
(prof.dr.Irina Condrea, Chişinău)
“Eugeniu Coşeriu a fost un cetăţean devotat al ţării Limba Română, dar a fost renegat mai bine de cinci decenii. Publicat şi recunoscut în întreaga lume, "acasă", cum spunea savantul, s-au învrednicit să-i dea atenţie abia după 1992. Cu toate acestea, el nu a rămas fără descendenţi în spaţiul Limbii Române. În buna tradiţie a Şcolii de la Tubingen, activează Centrul de studii integraliste de la Cluj, condus de profesorul Mircea Borcilă. La Bălţi, a fost inaugurat laboratorul "Eugeniu Coşeriu", care, cred, va fi un promotor tenace al ideilor savantului.
Sper că, aşa cum referindu-ne astăzi la activitatea lui Eugeniu Coşeriu, invocăm discipoli din Germania, Spania, Portugalia, Italia, Japonia, America sau Africa, vom vorbi, în cîţiva ani, şi despre succesori din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Braşov, Chişinău sau Bălţi. Nu numele lui Eugeniu Coşeriu are nevoie de aceasta, ci noi, pentru a dăinui prin el.”
(prof. univ.dr.Lucia Ţurcanu, scriitoare, Bălţi)
“Am dat mâna cu genialul lingvist în 1994, când el ţinuse un referat de-a dreptul superb la Congresul al V-lea al Filologilor Români (Iaşi-Chişinău, 6-9 iunie). Pe buzele tuturor se aflau cuvintele Domniei sale: "A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic e o absurditate şi o utopie; şi din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocid etnico-cultural".”
(dr.Ion Ciocanu, scriitor, Chişinău)
“Nu cred că se poate vorbi de un "model" pentru că figura umană, intelectuală şi profesională a lui Coşeriu a fost excepţională şi o excepţie este o excepţie tocmai de la regulă. Cu greu va fi o regulă a viitorului. De aceea, privind cu neîncredere comunitatea ştiinţifică de azi, e bine să nu ne facem iluzii. Pentru că drumul urmat e acela al specializării înguste, opus celui al lui Coşeriu, care a fost în mod conştient asumat, unul al interdisciplinarităţii. Coşeriu poate fi un "model" doar dacă prin model se înţelege un ideal intangibil şi neatins încă, la care privesc însă toţi aceia care se tem de parţializare. Coşeriu nu era, după cum se ştie, numai un poliglot capabil să se mişte cu dezinvoltură în atîtea limbi diferite ale căror literaturi le cunoştea foarte bine. Coşeriu era un lingvist care a ales interdisciplinaritatea, care crease, de fapt, din disciplinaritate cîmpul propriei cercetări făcînd astfel interdisciplinară lingvistica. În concepţia sa filosofică limbajul, aspect distinctiv al umanităţii omului, trebuie să constituie centrul ştiinţelor umaniste. De aceea ştiinţele umaniste trebuie să recurgă la limbaj şi la studiul limbajului, la lingvistică, în care îşi găsesc propria legitimare şi sensul lor ultim iar, pe de altă parte, studiul limbajului trebuie să se lărgească, ramificîndu-se în trans şi interdisciplinaritate care, s-o spunem împreună cu Vico, constituie "lumea civilă".”
(prof.dr. Donatella Di Cesare, Roma, Italia)
“Am avut ocazia să-l întîlnesc pe Coşeriu în mai multe rînduri la Tubingen, Munster şi Berlin. Am apreciat capacitatea lui de a asculta, imensa sa cultură. Împărtăşeam acelaşi gust pentru literatura italiană şi bucătăria italiană. El rezuma, în felul său, romanistica şi romanitatea totodată. “
(prof.dr. Francois Rastier, Paris, Franţa)
“Într-adevăr, s-ar putea vorbi de un model ştiinţific coşerian, cel puţin în domeniul semanticii structurale şi funcţionale, deoarece a fost şi continuă să fie aplicat şi dezvoltat de către diverşi cercetători, cum ar fi: G.Salvador, H.Geckeler, G.Wotjak ş.a. În cadrul lingvisticii în ansamblu, Profesorul E.Coşeriu aduce, cum se ştie, o viziune integrală asupra fenomenelor relaţionate cu vorbirea în general şi cu limba în particular. Din studiile lui Coşeriu transpare o concepţie asupra limbajului articulată pe nivele care are ca bază activitatea lingvistică concretă şi care presupune o inversiune a punctului de plecare al lui F. de Saussure în investigaţia lingvistică: nu limba constituie centrul de interes al lingvisticii, ci vorbirea. Aceste idei, expuse de timpuriu de Coşeriu (a se vedea studiul său Determinaciуn y entorno, publicat pentru prima dată în 1955, deci aproape cu 50 de ani în urmă), ne surprind astăzi prin modernitatea lor, deoarece coincid cu unele curente actuale, care reclamă o lingvistică nu doar a enunţurilor, ci şi una a enunţării.”
(prof.dr.Rosario Gonzalez Perez, Madrid, Spania)
“Aş vorbi mai puţin de un " model Coşeriu", cît mai curînd despre un "model al lingvisticii şi al romanisticii", instituit de Coşeriu. Profesorul cunoştea nu doar faptele particulare ale limbilor romanice, ci şi istoria constituirii pas cu pas a acestui domeniu, abordînd totodată o problematică imensă a acestui domeniu. Îmi amintesc de ultima mea întîlnire cu profesorul Coşeriu, cu puţin înainte de decesul său. Vizitîndu-l la Kirchen, lîngă Tubingen, în august 2002, el mi-a povestit, nu fără mîndrie – aceasta nu-i lipsea, dar cine ar fi îndrăznit să-l laude personal în timpul vieţii – despre numeroasele sale manuscrise neterminate, în care a putut să indice anumite probleme doar sub formă de schiţă. Din păcate, nu a mai prins în viaţă apariţia monumentalei sale opere Geschichte der romanischen Sprachwissenschaft ("Istoria lingvisticii romanice. De la începuturi pînă în 1492") apărută recent la aceeaşi Gunter Narr-Verlag sub îngrijirea lui R. Meisterfeld. Nu îndrăznesc să apreciez cît interes prezintă concepţia sa lingvistică şi lucrările de filosofia limbajului pentru tînăra generaţie. Cert este că vor găsi oricînd răspîndire, chiar dacă în cercuri restrînse, din simplul motiv că sînt prea "dificile". De fapt, lectura studiilor lui Coşeriu presupune în prealabil multe cunoştinţe în diferite discipline adiacente lingvisticii.
Într-un cuvînt, în Germania păstrăm amintirea unui mare Profesor, care a hotărît şi a marcat drumul în viaţă al majorităţii elevilor săi. Nu întîmplător Universitatea din Tubingen îl va comemora peste cîteva săptămîni - la 12 decembrie 2003 - , în cadrul Facultăţii de Litere pe cel care a fost şi rămîne simbolul acestei facultăţi.”
(prof.dr. Rudolf Windisch, Rostock, Germany)
“Pentru mine opera lui E. Coşeriu constituie fundamentul lingvisticii, servindu-mi ca un fir călăuzitor în activitatea mea didactică şi de cercetare. Aceasta deoarece concepţia lui E. Coşeriu oferă o solidă bază epistemologică şi metodologică pentru toate domeniile lingvisticii: atît pentru descrierea limbilor romanice, a diferitelor niveluri ale limbilor particulare - semantică, gramatică, formarea cuvintelor etc. - cît şi pentru lingvistica textului, filozofia limbajului sau istoria lingvisticii. De aceea cred că teoria integralistă are o mare importanţă nu numai pentru lingvistica actuală, ci şi pentru studiile viitoare asupra limbajului şi a limbilor.”
(prof.dr. Wolf Dietrich, Munster, Germany)
“Revenirea lui Eugeniu Coşeriu, după 1990, în România nu a fost prea simplă şi nici univocă. Prima instituţie care l-a omagiat la înălţimea prestigiului marelui savant a fost Fundaţia Culturală Română (actualul Institut Cultural Român), iar Universitatea "Babeş-Bolyai" de la Cluj s-a angajat, prin intermediul unui grup de remarcabili profesionişti, coordonat de prof. Mircea Borcilă, într-o metodică strategie de promovare a operei lui Eugeniu Coşeriu. Pe de altă parte, este de neînţeles ezitarea Academiei Române, care nu a iniţiat nici până la această dată un amplu program de traducere şi editare a lucrărilor celebrului lingvist...”
(Vasile Gârneţ)
Pages
- - VEDERE CĂTRE TINE
- - prizonierat
- - ANGELA FURTUNĂ - CV - Repere biografice, bibliografice, programe directoare de activitate
- - In MEMORIAM MONSENIORUL VLADIMIR GHIKA(25 decembrie 1873 – 17 mai 1954)
- - ZILELE MONICA LOVINESCU - Ed. I, 17-19 nov. 2008
- - ELEGIILE ESTULUI SĂLBATIC
- - POEMIAN RHAPSODY - CARTEA DONEI
- - PELERINUL DIN AQUALUNG
- - PRIMUL KADDISH
- - SAATCHI GALLERY - SHOAH
- - Un scriitor al iubirilor neirosite - Arhimandrit Timotei Aioanei
- - Ion Stratan în dialog cu Angela Furtună
- - Ruxandra Cesereanu în dialog cu Angela Furtună
- - Angela Furtună în dialog cu Nicole Pottier
- - MIhail Gălățanu în dialog cu Angela Furtună I
- - MIhail Gălățanu în dialog cu Angela Furtună II
- - Mircea A. Diaconu în dialog cu Angela Furtună
- - Lucian Vasiliu în dialog cu Angela Furtună I
- - Lucian Vasiliu în dialog cu Angela Furtună II
- - Nicolae Tzone în dialog cu Angela Furtună I
- - Nicolae Tzone în dialog cu Angela Furtună II
- - Gheorghe Grigurcu în dialog cu Angela Furtună
- - Sanda Maria Ardeleanu în dialog cu Angela Furtună
- - Elena Brandusa Steiciuc în dialog cu Angela Furtună
- - Despre modernitatea și europenitatea lui Mihail Sebastian
- - Eugeniu Coșeriu în dialog cu Angela Furtună
- - Eugeniu Coșeriu - Evocare
- - Luiza Palanciuc în dialog cu Angela Furtună
- - Angela Marinescu în dialog cu Angela Furtună
Présentation
- : Le blog de ANGELA FURTUNA - 2008 Poezie
-
- : România Poezie Cultură Literatură Angela Furtună Littérature
- : Acest blog vă permite accesul la opera literară a scriitoarei Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din România.
- Partager ce blog
- Retour à la page d'accueil
- Contact
Créer un Blog
Recherche
Articles récents
Calendrier
Album photos
Liens
- Bucovina- Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de Suceava
- Bucovina - Ciel Bleu
- Corpuri secrete
- Bucovina inițiatică
- Veules les Roses avec Supertramp 2005 ou 2006
- Normandie - Une ville a la campagne
- Monseniorul Vladimir Ghika catre fratele sau din exil
- Shoah - Saatchi Gallery
- Comemorarea Holocaustului 27 ianuarie 2009, Suceava, Bucovina, România
- Teatro Ka
- Grey Hermeticus 2009, Furtuna and Galmeanu
- In Memoriam Petre Stoica (febr 1931 - 22 martie 2009)
- Concursul National de Diaristica Mihail Sebastian, 21 martie, 2009, Suceava
- Le Printemps des Poètes en Bucovine 2009
- ANGELA FURTUNA WORDPRESS BLOG depuis 2008
- Angela Furtuna s Blog sur RETEAUA LITERARA
- METIDATII EST-ETICE
- Poeme pentru Omul Container / Angela Furtuna - 2009
Texte Libre
<a href="http://www.xweb.ro/" target="_blank" title="Xweb.ro - Totul intr-un singur loc!">Xweb.ro - Totul intr-un singur loc!</a>
<!-- [+]Code Utilis.ro -->
<a href="http://www.utilis.ro/director/arta-si-cultura/literatura" target="_blank" title="Literatura"><img src="http://www.utilis.ro/img/utilis-banner_88x31.jpg" width="88" height="31" border="0" alt="Literatura" /></a>
<!-- [-]Code Utilis.ro -->
<a href="http://www.backlinks.ro/top38-1-Literatura.html" target=_blank title="Literatura">Literatura</a>
<!-- [+]Code Utilis.ro -->
<a href="http://www.utilis.ro/director/arta-si-cultura/literatura" target="_blank" title="Literatura"><img src="http://www.utilis.ro/img/utilis-banner_88x31.jpg" width="88" height="31" border="0" alt="Literatura" /></a>
<!-- [-]Code Utilis.ro -->
<a href="http://www.backlinks.ro/top38-1-Literatura.html" target=_blank title="Literatura">Literatura</a>