statuile nimănui

Statuile nimănui

 

aroganţa când îl umple pe muritor

cu poveşti despre fum.

realitate ca refugiu

pentru  fantasme.

clapele orgii

spasmul celui învins

lut în ghearele învingătorului

cu sângele ploaie deasupra capului

curgere tragică a vârfului către rădăcină

când eroica naştere descreşte în împuţinare

în loc de a ţâşni.

subţierea sensului într-o minte spartă

un bloc de marmură murmură

hamartia

condensarea norului de filosofie

în picătura de gramatică a firii.

punem virgulă unui peisaj

alături de textul eliberat.

nu noi simţim durerea

ci aceea se luptă cu noi spre a fi recunoscută :

dreptul durerii de a fi iubită,

de ce nu ?

de parcă trupului nu-i pasă de suflet

când îl goneşte