te întrebi de ce femeile desfrânate sunt mai creative împărțind acoperișul cu păsările o despicare a burții plină de țestoase lente când își pierd carapacea pălării largi uitate pe masa de biliard în seara când tot orașul se îmbată de castani și smochini...

venele unei femei absente când se deschid deasupra oraşului nebunia solară e o formă rară de poezie în Place Pigalle burţile copiilor, burţile gândacilor tăblii de mese goale la care se aşează cerşetorii înainte de culcare degete negre scobind miezul...

adevărul este că întotdeauna mi-am dorit ca lumea să se retragă în mine cu mișcări de pisică pentru asta există mansardele de unde fiecare acoperiș pare o culoare