te întrebi de ce femeile desfrânate sunt mai creative
te întrebi de ce femeile desfrânate sunt mai creative
împărțind acoperișul cu păsările
o despicare a burții plină de țestoase lente când își pierd carapacea
pălării largi uitate pe masa de biliard
în seara când tot orașul se îmbată de castani și smochini albaștri
o femeie poate respira diafan o femeie poate atârna ca un leagăn
la capătul propriului puls din carotidă
e simplu să iei o femeie drept un bostan când crapă de sete
ele au gheare pictate și fac greșeli de exprimare
(de exemplu, niciodată nu regretă nimic)
e o simplificare a raporturilor cu lumea
de o parte a gardului sunt gâsca, mărgica și iubirea de plastic
dincolo stau motanul cu mustăți de bumbac și timpul insolubil în apă
e o respingere a culorilor prin care pielea unei femei absoarbe
lumina și atingerile ce-o pot întoarce din drum
cu toate acestea, aud adesea plescăitul bărbătesc al femeilor desfrânate
apoi două mâini de copil scobind un bostan pentru halloween
după cules, mâinile crapă și se freacă una de cealaltă
două pietre nemaivăzute