femeie, sau despre trecerea ciclonului Harley prin galaxia întristării
cu cuvintele să nu ne purtăm altfel
decât cu nebunii la analiza tranzacţională
poarta numărul unu salutarea pe calea regală
sufletul zdrăngăne lipa lipa luf luf în mărunţiş lacteu
o, durere cu mac, durere cu caimac, durere cu prompter
pune mânuţa aici, pe limbajul meu, încercuind pune degetul
în inel de psihoterapeut pe suprafaţa asta permeabilă la durerea
de corpus şi trage o concluzie despre intensitatea cuvintelor
nu sufletul doare ci cuvintele apasă pe el cu pedala
nu ochii se închid ci închiderea se deschide în jumătatea cealaltă
îi zic sufletului să urce şi el în Harley-ul ăsta nou
rucsacul e gol şi simt între coapse un mănunchi de sunete de flaşnetă
cuvintele sapă corturi sub piramide
("moaştele nu sunt decât intuiţia practică a osului canonic
din textul canonic, pfuah, cuvintele matricide texticide
hualala hualala cicacicacia cicacia,
stând pe canapea cu fantasma deasupra cărnii
printre moaşte cu tulburări mintale în faguri
care te strâng în braţe şi pleacă în altă epocă o visare
visătorească visantropie hermeneutică")
coboară din trup un joc de umbre
un corp de plastic parfumat
un ambalaj străveziu plin ochi cu galeria de personaje
a vieţii tale făcută din logocite întristate
viteza cu care durerea te tranşează în gânduri bune de mâncat
zemoase fluide cremoase pline de E-uri şi agenţi de afânare
viteza e direct influenţată de arta de a te lăsa bântuit de angoase
păpădii alchimice care străbat sufletul catarg îl umflă
şi îl dizolvă în grupuri de litere ce distrug gândirea
poarta numărul doi e întotdeauna închisă
un ecran de care lumina se izbeşte şi se face praf
("viaţa e o maşinărie de întristări insuportabile
auzi la cască miriapodul cu picioruşe de urzică
galaxia întristării o lume de electrozi ce şterg simfoniile de pe geamuri
creierul pipăit de miliamperii acceleraţi de formatul digital")
sângele iluminează scurt prin fascicule de iubire ce explodează
desfigurarea e o nesupunere la viteză, dragă Harley,
nici chiar eul tău turbion nu rămâne întreg când se desfăşoară
în multicolore deliruri către starea de narcoză a cuvintelor
scăpate de sub control
ceea ce numim viaţă nu e decât o scindare continuă în fantasme
în raliuri de milioane de Harley care trec prin noi ca nişte
acvile-prunci în poziţie depresivă şi alimentează nebunia motoarelor
ce ne izbesc de poarta închisă
pruncii din benzina sufletului transformat în limbaj
pruncii din motoarele de căutare a mamei ideale
cea care ne omoară cu laptele ei accelerat
pruncii din ţărmul în care se împlântă ancora
pruncii tranzacţionali din prafurile
ce desenează pe cortex hărţi de negăsire a pământului rătăcitor
prunci cuprinşi de neuitare la femeia-simptom al chipului risipit
prunci ai neîntoarcerii la maestrul spiritual
prunci de necădere în plăcerea de a irosi
prunci de neîncepere a morţii cu un scenariu
cu un copac al scufundării în beţia Harley podul rupt între emisferele spălate
de un râu de durere
ce urcă apoi prin cuvinte globule în sângele nostru plin de imagini devastatoare
după ce ciclonul Harley a lovit partea tare a fantasmelor cu milioanele sale de aripi
iar îngerii au stropit cu picăturile lor fine
relieful aplatizat de regizorul de cuvinte
care mângâie şi leagănă fiinţa deasupra oraşului
şi iată cum vine noul meu Harley de care mă propteşte maestrul în decriptări
Harley din cordoane şi cabluri pline de seismograme şi perfuzii
Harley nechezând a deflorare în mirosul de naştere
o femeie bătrână proiecţie de schije pe ecranul încă neînceput
al maşinăriei abdomen cu placentă de galaxie
decât cu nebunii la analiza tranzacţională
poarta numărul unu salutarea pe calea regală
sufletul zdrăngăne lipa lipa luf luf în mărunţiş lacteu
o, durere cu mac, durere cu caimac, durere cu prompter
pune mânuţa aici, pe limbajul meu, încercuind pune degetul
în inel de psihoterapeut pe suprafaţa asta permeabilă la durerea
de corpus şi trage o concluzie despre intensitatea cuvintelor
nu sufletul doare ci cuvintele apasă pe el cu pedala
nu ochii se închid ci închiderea se deschide în jumătatea cealaltă
îi zic sufletului să urce şi el în Harley-ul ăsta nou
rucsacul e gol şi simt între coapse un mănunchi de sunete de flaşnetă
cuvintele sapă corturi sub piramide
("moaştele nu sunt decât intuiţia practică a osului canonic
din textul canonic, pfuah, cuvintele matricide texticide
hualala hualala cicacicacia cicacia,
stând pe canapea cu fantasma deasupra cărnii
printre moaşte cu tulburări mintale în faguri
care te strâng în braţe şi pleacă în altă epocă o visare
visătorească visantropie hermeneutică")
coboară din trup un joc de umbre
un corp de plastic parfumat
un ambalaj străveziu plin ochi cu galeria de personaje
a vieţii tale făcută din logocite întristate
viteza cu care durerea te tranşează în gânduri bune de mâncat
zemoase fluide cremoase pline de E-uri şi agenţi de afânare
viteza e direct influenţată de arta de a te lăsa bântuit de angoase
păpădii alchimice care străbat sufletul catarg îl umflă
şi îl dizolvă în grupuri de litere ce distrug gândirea
poarta numărul doi e întotdeauna închisă
un ecran de care lumina se izbeşte şi se face praf
("viaţa e o maşinărie de întristări insuportabile
auzi la cască miriapodul cu picioruşe de urzică
galaxia întristării o lume de electrozi ce şterg simfoniile de pe geamuri
creierul pipăit de miliamperii acceleraţi de formatul digital")
sângele iluminează scurt prin fascicule de iubire ce explodează
desfigurarea e o nesupunere la viteză, dragă Harley,
nici chiar eul tău turbion nu rămâne întreg când se desfăşoară
în multicolore deliruri către starea de narcoză a cuvintelor
scăpate de sub control
ceea ce numim viaţă nu e decât o scindare continuă în fantasme
în raliuri de milioane de Harley care trec prin noi ca nişte
acvile-prunci în poziţie depresivă şi alimentează nebunia motoarelor
ce ne izbesc de poarta închisă
pruncii din benzina sufletului transformat în limbaj
pruncii din motoarele de căutare a mamei ideale
cea care ne omoară cu laptele ei accelerat
pruncii din ţărmul în care se împlântă ancora
pruncii tranzacţionali din prafurile
ce desenează pe cortex hărţi de negăsire a pământului rătăcitor
prunci cuprinşi de neuitare la femeia-simptom al chipului risipit
prunci ai neîntoarcerii la maestrul spiritual
prunci de necădere în plăcerea de a irosi
prunci de neîncepere a morţii cu un scenariu
cu un copac al scufundării în beţia Harley podul rupt între emisferele spălate
de un râu de durere
ce urcă apoi prin cuvinte globule în sângele nostru plin de imagini devastatoare
după ce ciclonul Harley a lovit partea tare a fantasmelor cu milioanele sale de aripi
iar îngerii au stropit cu picăturile lor fine
relieful aplatizat de regizorul de cuvinte
care mângâie şi leagănă fiinţa deasupra oraşului
şi iată cum vine noul meu Harley de care mă propteşte maestrul în decriptări
Harley din cordoane şi cabluri pline de seismograme şi perfuzii
Harley nechezând a deflorare în mirosul de naştere
o femeie bătrână proiecţie de schije pe ecranul încă neînceput
al maşinăriei abdomen cu placentă de galaxie