aşa începe să rumineze în mine poezia dormandă a lucrurilor simple şi greu de apărat
în fiecare text bun există un apendice straniu
un ganglion plin cu plasmă joacă sub litere şi le sterilizază
o ureche aude frisonul şi voluptatea materiei
când se sustrage definiţiei şi plonjează în gol
dar în realitate este vorba despre un regizor de matematică
a întrupării o carte a mimului absolut
amuţind în fiecare text bun văd un ghem
de fire înfăşurate în jurul unei pulsaţii
şi acolo e moartea cu braţele alea expresiv zvâcnind
braţele mă strâng mă mângâie mă pipăie
mă frământă mă aruncă în zid
mă strivesc mă umilesc mă storc cu ghearele roz
mă izbesc de pământ mă înşfacă şi mă aruncă în sus
mă prind şi mă sufocă apoi mă alintă tandru
îmi modifică ritmul cardiac în acceleraţie ciclotronică
îmi scot cu ghearele vinete miezul din carapace şi îl sorb
ca pe un ochi atoatevăzător ei bine
chestia asta oribilă care mă pregăteşte pentru viaţă
pentru respiraţie pentru orgasm pentru tactilul înec în beatitudine
chestia asta sinistră care nu se termină niciodată
ca o ameninţare ca o angoasă ca o anxietate ca o febră
intergalactică aducătoate de nove spiritualizate
chestia asta pulsatilă ca o galaxie ce migrează din celulă
în celulă prin homunculul meu hiperplazic
moartea asta înduioşătoare precum un dumnezeu vagabond
care mă vizitează la clinica de poietică futuristă
ghemul ăsta de cabluri de fericiri de izvoare răcoritoare
pulsând sincopat de-a lungul firului fierbinte al vieţii mele
e ghemul de plăcere în a degusta descreşterea picătură cu picătură
plăcerea de a dărui noapte şi umbrire cuvintelor
moartea ca meşteşug străvechi ţesătoare de dantelă
datul în bobi în sori în inelele copacului în zmee în curcubee
în tremurici în limbrici în viermi roditori în fluturi de o zi
în gândaci cu picioruşe de tigru în seminţe de cactus
datul în scrânciob în lift în capsula macului plină de uitare
şi vis plină de abstrageri de la realitate plină de abţinerea de la viaţă
moartea ca antrepriză a fagurilor cu camere de închiriat
pentru conversaţii bizare pentru interogatorii
cine este cine de ce cu ce scop până unde de când încotro
cui de cine până când al cui câte pe cine cum
aş putea face să fiu ceea ce sunt de fapt dar fără a pierde energie
sau măcar scriind un text bun cum acel ghem de sensuri
pe care le parcurg numai în clipa despărţirii prea repede
succedându-se cu o logică nouă într-o altă pozitivitate
pe care o preia din mers noua mea identitate o matrice care mă lasă
în urmă pustiită cum după năpârlire lupoaica îşi lasă bătrâna
mamă cochilie de var să se risipească deasupra pământului ca un praf
moartea fardată ireproşabil cu pudră de orez şi vanilie
cu mustăţi de fistic şi gene false din muguri de stuf
aşa începe să rumineze în mine poezia dormandă
a lucrurilor simple şi greu de apărat
precum trezirea mea dimineaţa în pleoapa albă
ridicarea mâinii din albul petalelor de nufăr pe care dorm
tremurul fin al degetului încercuit de inelul cu diamant alb
ridicarea piciorului din spuma albă a apei
ridicarea sânilor din mătasea albă a rochiei
ridicarea părului alb deasupra liniei cefei
ridicarea visului alb deasupra norilor deasupra cerului
deasupra liniştii unui univers din care trebuie să plec
fără să las nicio vibraţie vătămătoare niciun mit
un ganglion plin cu plasmă joacă sub litere şi le sterilizază
o ureche aude frisonul şi voluptatea materiei
când se sustrage definiţiei şi plonjează în gol
dar în realitate este vorba despre un regizor de matematică
a întrupării o carte a mimului absolut
amuţind în fiecare text bun văd un ghem
de fire înfăşurate în jurul unei pulsaţii
şi acolo e moartea cu braţele alea expresiv zvâcnind
braţele mă strâng mă mângâie mă pipăie
mă frământă mă aruncă în zid
mă strivesc mă umilesc mă storc cu ghearele roz
mă izbesc de pământ mă înşfacă şi mă aruncă în sus
mă prind şi mă sufocă apoi mă alintă tandru
îmi modifică ritmul cardiac în acceleraţie ciclotronică
îmi scot cu ghearele vinete miezul din carapace şi îl sorb
ca pe un ochi atoatevăzător ei bine
chestia asta oribilă care mă pregăteşte pentru viaţă
pentru respiraţie pentru orgasm pentru tactilul înec în beatitudine
chestia asta sinistră care nu se termină niciodată
ca o ameninţare ca o angoasă ca o anxietate ca o febră
intergalactică aducătoate de nove spiritualizate
chestia asta pulsatilă ca o galaxie ce migrează din celulă
în celulă prin homunculul meu hiperplazic
moartea asta înduioşătoare precum un dumnezeu vagabond
care mă vizitează la clinica de poietică futuristă
ghemul ăsta de cabluri de fericiri de izvoare răcoritoare
pulsând sincopat de-a lungul firului fierbinte al vieţii mele
e ghemul de plăcere în a degusta descreşterea picătură cu picătură
plăcerea de a dărui noapte şi umbrire cuvintelor
moartea ca meşteşug străvechi ţesătoare de dantelă
datul în bobi în sori în inelele copacului în zmee în curcubee
în tremurici în limbrici în viermi roditori în fluturi de o zi
în gândaci cu picioruşe de tigru în seminţe de cactus
datul în scrânciob în lift în capsula macului plină de uitare
şi vis plină de abstrageri de la realitate plină de abţinerea de la viaţă
moartea ca antrepriză a fagurilor cu camere de închiriat
pentru conversaţii bizare pentru interogatorii
cine este cine de ce cu ce scop până unde de când încotro
cui de cine până când al cui câte pe cine cum
aş putea face să fiu ceea ce sunt de fapt dar fără a pierde energie
sau măcar scriind un text bun cum acel ghem de sensuri
pe care le parcurg numai în clipa despărţirii prea repede
succedându-se cu o logică nouă într-o altă pozitivitate
pe care o preia din mers noua mea identitate o matrice care mă lasă
în urmă pustiită cum după năpârlire lupoaica îşi lasă bătrâna
mamă cochilie de var să se risipească deasupra pământului ca un praf
moartea fardată ireproşabil cu pudră de orez şi vanilie
cu mustăţi de fistic şi gene false din muguri de stuf
aşa începe să rumineze în mine poezia dormandă
a lucrurilor simple şi greu de apărat
precum trezirea mea dimineaţa în pleoapa albă
ridicarea mâinii din albul petalelor de nufăr pe care dorm
tremurul fin al degetului încercuit de inelul cu diamant alb
ridicarea piciorului din spuma albă a apei
ridicarea sânilor din mătasea albă a rochiei
ridicarea părului alb deasupra liniei cefei
ridicarea visului alb deasupra norilor deasupra cerului
deasupra liniştii unui univers din care trebuie să plec
fără să las nicio vibraţie vătămătoare niciun mit