vorbiţi cu disperarea voastră despre idolul cuvintelor

şi idolul cuvântului îşi făcu apariţia provizorie
("până unde se întinde adevărul"?)

era o după-amiază cu viziuni în
grădina plină de flori şi de mituri
("primul venit a adus o scară pe care au urcat pe rând toţi ceilalţi")

chiar şi acolo unde viaţa se schimbă năvalnic
ca în vreme de război
literatura se comportă precum cursul unui râu după secţionarea lui
cu un baraj
("le spun : nu mai trăiţi în istorie
renunţaţi la distanţarea de sine
coborâţi înapoi pe pământ")

au vrut să coboare, dar scara dispăruse
adevărul se lăbărţa la picioarele lor
fiecare picior cu câte cinci degete
fiecare deget cu câte o semilună neagră
("în realitate, disperarea este o moarte promoţională")

oricât ar fi vrut să coboare
ei rămâneau pentru totdeauna deasupra
citind tot ce nu puteau trăi
întocmai astfel fiind creaturile textului

după-amiaza cu viziuni este în plină derulare
la orice moment al zilei şi din orice parte a textului citind
la fel cum un tunel înghite fâşii de lumină avansând către miez
care începe peste tot şi sfârşeşte nicăieri
("le spun: nu mai fiţi îndoiala din adevăr
vorbiţi cu disperarea voastră despre idolul cuvintelor")

ei erau acolo şi el era acolo
în vizuinile goale