Lansare PELERINUL DIN AQUALUNG . TARGUL DE CARTE GAUDEAMUS 2008 duminica 23 noiembrie ora 13 Standul Vinea
La TARGUL INTERNATIONAL DE CARTE GAUDEAMUS Bucuresti, EDITIA a XV-a, 2008, duminica 23 nov. la ora 13 lansez cartea Pelerinul din Aqualung, Editura Integral (director Costel Postolache) and Ed. Vinea (director Nicolae Tzone), București, 2008.
Coperta și grafica ediției de lux: Păuna Dumitrescu.
O Carte - Galerie de Artă.
Vor prezenta: Nicolae Tzone, Mihail Gălățanu, Șerban Axinte și Costel Postolache.
Lansarea va avea loc la Standul Editurii Vinea (locatia 7.70: 319 pe harta complexului Romexpo) de la Targul International de Carte de Învățătură - Gaudeamus, 2008, Pavilionul Romexpo, București.
Vă invit să participati la aceasta lansare și la sesiunea de autografe.
În producția pe deplin maturã a Angelei Furtunã stã una din creaþiile de seamã ale
poeziei române de azi.
Gheorghe Grigurcu
Angela Furtunã este o poetã puternicã, de o profundã și netrucatã intelectualitate,
înzestratã cu o infatigabilã imaginație, precum și cu o mare disponibilitate afectivã
.Simona Grazia Dima
.
Este un ,,cocktail exploziv” pomenit undeva de autoare, acest concert post-dodecafonic în care fragilitatea frumuseþii umane se aflã într
-un continuu contrapunct cu
masivitatea ororii, a infernalului și a demonicului
.. Ioan Moldovan
Piatra se așeazã pe piatrã și devine o mare carte a pietrelor. Vreau sã spun, de fapt,
doar cã poezia Angelei este cu adevãrat remarcabilã.
Nicolae Tzone
despre cum m-am întâlnit cu moartea fix lângă Charles Bukovski, kill him, he makes me sick
unde aş fi putut să ajung
de-a lungul acestui firicel de apă
înotând cu aripile mele de rechin?
Pelerinul din Aqualong face o reverenţă şi spune:
tot ce se întâmplă cu adevarat este înăuntrul nostru
poezia ca arta de soul-touchscreen
este această călăuză
evadăm fără a dezerta
nu realul, doar dimensiunea Hausdorff a traiectoriei finale
şi m-am trezit totuşi pe ţărmul
unde Charles Bukovski avea o erecţie grandioasă
numai privind mamelonul
pe care moartea mea
şi numai a mea
mi-l vâra în gură matern
diabolic atentă cu mine
şi numai cu mine
pentru ca eu să încep să gust câte puţin din toate
frunze de fum şi furnici cu picioruşe de iederă
crusta de muşchi a muntelui singuratic
cenuşa actelor ratate
vise despre eşecul vieţii de înger
ce executa comenzile de bluetooth
cu o fidelitate incomodă
(„singurul lucru care îmi lipseşte e timpul de a mă răzgândi”
carne din cuvintele tranşate de măcelarul universal
pentru ca eu să găsesc că moartea e gustoasă
negaţia e o mângâiere
regresia materiei nu doare
neantul e un voal de neînceperi fascinante
nimicul din mine e lumină
iubire năucitoare
cu cocoaşă şi riduri de expresie sângerânde
şi toate gusturile să-mi vină helas! dintr-o constelaţie de celeste dizarmonii
prin acest sfârc al dimineţii
inductoare de magnetism
promiţătoare de empatie
când mă nasc din nou femeie din femeie
hard-disk-ul unui cortex
ce reface harmonia celestis
din Dumnezeu bărbat
laolaltă cu El aripile mele de rechin
înoată în apa poemului
tulburându-l
şi unde ar putea să ducă
răzvrătirea
pornind de la mine în propagare centripetă
din aceste adevăruri ce se ataşează de noi ca niste colaci de salvare
cuvântul - o pasăre înalt zburând
exilul - o pasăre înălţătoare
singură mi-am scris pe inima-exil tatuajele acceptând
că cel ce se exilează în cuvânt
e cel înălţat
care se înalţă mereu
încă mai sus zburând către înalt
fără încetare
dar niciodată revenind pe pământ
laolaltă cu chibiţii
Pelerinul din Aqualong face o plecăciune şi zice că
cine a plecat o dată departe nu se mai poate retrage din îndepărtare
pentru că îndepărtarea luminează
adevărul fiecăruia
şi pe al tuturor
nimic
eu dorm în minte
în mine
în zbor
Pelerinul din Aqualong adoarme în spaţiile cu aer ale aripilor de acvilă
şi nici nu ştiu când trece gustul lumesc al iubirii
precum o frescă ce se diluează în privirea pietrei
visul navighează pentru mine
înainte ca eu să mă mai trezesc
din picătura de verset
prin picătura de înălţare
căci nu de exil muream
ci de locuirea exilului în cuvinte
foarfece ascuţite
retezându-mi sfârcul
rădăcinile
tăişul sufletului şi al minţii
punându-mă apoi să le mănânc
să le mestec pe partea dreaptă
să le mestec pe partea stangă
sa le amestec cu saliva neon
sa le strivesc cu vârful limbii de şiragurile de dinţi strălucitori
şi să le scuip apoi
în cerul gurii răvăşit al poemului
cum într-o lume
muritoare de foame
dar înviată în exilul din cuvinte
(„care este a doua jumătate ce se potriveşte?” „exilul are gheare” „e o confuzie, animalul acela cu gheare e un sitcom cu muzica video” „în momentul în care suntem ucişi, noi suntem plini de viaţă şi ascultăm muzica acidului dezoxiribonucleic” „atât de tineri încât mergem în fiecare zi în arenă îmbarcaţi în jeep-uri şi facem burn out” „ simfonii neterminate”„nebunia cauciucurilor care se sparg la intrarea în inimă” „plăcerea virilă de a pune frână prin ritmul cardiac” „aceasta este a doua jumătate a vieţii ce se potriveşte în puzzle” „betatronul din by-pass” „viaţa străbătută cu piciorul apăsat pe pedala de acceleraţie” „în timp ce nicio viteză a excluziunii nu e interzisă?” „în timp ce expulzia omului în exil e expulzia fătului în lumea retard?” „ideea e să nu megi în exil ca la shopping” „să nu te îndepărtezi de tine, doar de ceilalţi” „când o gaură neagră bulimică se îndepărtează de toţi pentru că se apropie de marele nimic” „ce este exilul?” „creaţie şi sinucidere logică” „supravieţuire în Aqualong”)
şi apoi am înţeles că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea
încât m-a lăsat singură în această iubire şi ură
ca să mă impac cu setea
cu foamea
cu neîndurarea
cu marea zbuciumată
cu flash-urile cuvintelor
cu teroarea amniosului
eu aici
fără colac de salvare
fără un petec de deşert sub călcâie
doar eu cu frumuseţea din mine
eu cu splendoarea care se izbeşte de gratii
doar eu şi El
pentru că e ceva numai între mine şi El
şi totul este El
Unul
pe la ora 15 fără un sfert, am înţeles ce este singurătatea pelerinului
de fapt, nu e cine ştie ce