când personajele se dezintegrează

cine sunt eu să mă lepăd de toţi prin mine

când toţi cei ce se leapădă de sine

întorc cuvintele din drum

iar drumul se răsuceşte

  sute de funii

răscolind cenuşa de pixeli

din care e făcut omul cel

bun ca sarea în lacrimă

omul cel rău ca mierea

în gură

neagră

omul cel potrivit de adânc

pentru a se fărâmiţa

ca o împărtăşanie ce nu poate fi înghiţită

cine sunt eu să mă alung pe mine din mine

prin toţi jucătorii învinşi

când se satură de acel foc

exil

  ei încep să numere cele optsutenouăzecişişapte de morţi

de la început la sfârşit şi de la coadă la cap

în timp ce ferestrele se deschid prin ziduri

cum pleoapele unor fiinţe care văd numai în întuneric

cine sunt eu să mă lepăd de cuvintele găsite

în timp ce port în minte copiii fiarei cu optsutenouăzecişişapte de picioruşe

întrebări ca acestea îţi veneau în minte

în timp ce îţi ştergeai faţa de machiajul

gros

în faţa oglinzii

era ora 23.30 - scena nudităţii absolute

urmează drumul de întoarcere 

imaginea se leapădă de creator

cuvintele se dezic de sens

sunetele cad cu zgomot de chei

teatrul se închide

cine sunt eu să mă lepăd de toate aceste vieţi

când personajele se  dezintegrează