Le blog de ANGELA FURTUNA - 2008 Poezie

adevărul este că întotdeauna mi-am dorit ca lumea să se retragă în mine cu mișcări de pisică pentru asta există mansardele de unde fiecare acoperiș pare o culoare

întâmplarea. un alt drum. o alunecare. pietrele sub cenuși zburătoare . de aici vine acea privire rea. te ferești. dar nu scapi. femeia din fața ta e otrăvită. apa e otrăvită. fântânile împietrite. a te îndoi de sensul vieții tale. căutarea singurătății...

dinafară cărțile devorându-și cititorii par chipuri fără pleoape din care ochiul caligrafiază direct pe cel fără apărare timpul rămas până la mal locuri nebănuite în care se petrec lucruri imprecise de aici și până la capătul poveștii din care țâșnesc...

mă voi folosi de acest drum către moarte pentru a rămâne o siluetă de cenușă care se cerne singură și se reface după fiecare vis departe de geamurile murdare prin care voi vedeți resturile unui peisaj atavic pe care îl confundați cu realitatea la marginea...

în sacul de dormit al artistului dorm mai ales lucrurile deja adormite şi răs-adormite dintotdeauna dormande şi sedative dormitând letargic în bezna invizibilă, pentru că artistul nu doarme niciodată nu doarme atunci când doarme ci atunci când doar priveşte...

de vorbă cu textele în aşteptarea emoţiilor: materie, viaţă şi spirit injectate în fluidul cald, roboţii împresurându-ne cu pulsul inimii lor (lupul din noi, impulsul de a sări afară, elanul de a plonja înăuntru) suntem înscrişi într-o matrice dincolo...

nimeni nu m-a întrebat vreodată dacă mă aflu la prima mea viaţă sau la a doua ori la a treia sau a patra ori chiar a cincea ori cine ştie dacă nu cumva am trăit dintotdeauna şi continuu să o fac din nou surprinzător în diferite planuri simultane (ah,...

mi-au mai rămas multe de dezlegat dincolo de aceste gheare care îmi târăsc mintea în inimă fiecare bătaie a inimii mele partea mea de umbră fiecare literă scrisă partea mea de deșert fiecare colivie deschisă casa robiei mele există o veghe a cuvintelor...

numai orbind îl poţi apăra de ursită căci el vede drumul când se înfiripă din întuneric Maestrul se ţine bine de firul care îl leagă de trecut vagabondul elastic călătoriile lui - ieşiri la lumină larve în cuvinte aramaice pronunţate cu gura plină de...

la stația Heinrich-Heine-Allee cărțile din anticariat discurile de ebonită cu Kraftwerk Van der Graaf Generator ascuțita voce a lui Peter Hammill scrâșnește în pietrele de sub tălpi mersul zvelt cum rotocoalele pick-up-ului pe platan cercuri cu aură iradiere...