Le blog de ANGELA FURTUNA - 2008 Poezie

vara dorm într-un copac de jur împrejur arţari şi mesteceni iarna îmi aşez patul în biblioteca în jurul meu pe rafturi tectonicile literare când adorm, pleoapa nu cade peste irişi ci peste cuvinte-peşti îmi spun că forma fixă a vieţii este textul şi visez...

să găsesc atelierul din Lutherană să deschid uşa cu un gest larg de la stânga la dreapta ca şi cum aş mătura cu palma pieziş firimiturile de pe un pervaz în fereastră stă chipul unui bărbat sprijinit în borcanul cu pensule colorate umbre de sepia pe carton...

sunt lucruri mărunte abandonarea martorilor detalii ce clatină tot ce altădată era sigur în timp ce prietenii devin ecrane actorii interpretează partituri dintr-o dată lipsite de sens (cândva stilizând tahicardii în ființe ancorate) împotriva voinței...

pentru Nicole poate că plecarea ta un joc neterminat cine câștigă și cine pe cine pierde atunci când așează pădurea pe fundul mării copacii purtându-și corolele în cerul din cochilii iar rădăcinile proiectate către suprafața apei cum niște forme feminine...

somn printre cărți când textul mă contemplă iar eu con-templu acel har divin în templul iluminării sorb de aur pe hârtie inima și mintea aleargă una după cealaltă și fiecare în jurul miezului sefirot lumi ce nu se ating o adormire trează despre felul...

îți spun că această bulă (royaume de merde, disait Albert) în care îți ducki zilele în aceeași măsură în care te îndepărtezi de calea ta pentru a te apropia de Cale dependența ta de cei nevăzuți nevoia ta de a găsi un motiv pentru a nu fi prezentă cât...

calea firii sau calea credinței? dacă mă îndepărtez o aud întrebarea tăiș ce face rădăcinile să crească revenind de la Ateneu pe lângă Biblioteca Centrală Universitară desculță pe pătratele de granit prin care se propagă un Enescu estompat pe drum, Albert...

traversând Magheru alene cu un bătrân maidanez pe urme pe trecerea de la Casa Lovinescu vizavi de Eva din aburul de pe trotuarul de la Nottara poate din mica demență sau din nostalgie hop apare Horațiu Mălăele cu coșuri și ochelarii aburiți cel din De...

lucruri care se pierd pentru că nu se însuflețesc la timp nu se împart între cerșetori poeți nici între cruciați regizori: feminitatea bărbaților când dorm în mansarde pline de cărți citind psalmi după câte o beție scrisul întâmplător - fără cuvinte doar...

nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăișuri nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi să tacă prin adevăruri răsturnate în timp ce nespusele din absențe scriu istorii plauzibile nu mai există erori doar transparența...