tu în tine robul adevărului tău şi înviere

iluminând dinspre înăuntru către înafară
golul pulsând în inimă
("făcută pentru sinceritate,  nu pentru perfecţiune")
trebuie să faci în aşa fel încât
să rămâi singură cu adevărul tău
("e gust şi dezgust de lume în toate")
de aici nu te mai urmează nimeni
pentru că începe infernul tău purificator

când deschizi fereastra către grădină
vezi artă şi raportare la  timp
("am trecut prin toate cu sângele meu")
aşa cum te scufunzi în iarbă ca într-o baie de botez
mai pur ieşind la lumină după  întinarea de a fi trăit
("câte renaşteri tot atâtea morţi şi de fiecare dată
sinele te îmbrăţişează în lauri iar şi iar")
nu vei obosi niciodată să fii
ceea ce trebuie să fii
tu în tine robul adevărului tău şi înviere