pasul lateral al fiarei sau căţărarea pe text
pasul unu - gog în ritm inaugural sleepwalkers cu somnifer
van der graaf generator pe copertă un facies de killer sax
o chestie fascinantă când axa verticală se topeşte
vieţile noastre sunt nişte pete de motorină pe asfalt
("motorul cu şaptezeci la oră o zbugheşte pe sub nasul tău
îmi trag casca peste ochi & părul aspru aromă de fistic")
apăs pe buton, liftul ţâşneşte către etajul optzeci,
o linie dreaptă care urcă este un mod de a atârna numai de mine
("căţărătorul şterge geamurile contra trei dolari pe minut
şi îşi salută vecinii cu spray-ul mov")
de fapt, urcuşul este o gravitaţie maniacală
dar aici urcăm pe peretele lucios al muntelui de sticlă
înfăşuraţi amândoi în aceeaşi frânghie
care urcă odată cu noi desupra golului
de parcă nu ni s-ar fi promis aripi în cer
doar nişte ţinte vii în frunte pe care să le nimerească homunculii
el pune primul piciorul în scobitură
şi piatra îi răspunde cu un frison
("un text cât un urcuş în stratosferă-
sunt obligată să scriu mai ales fără cuvinte
sau numai cu acele cuvinte care mă detestă")
urcuşul pe partea nevăzută a realului în vis
la spălat de geamuri: el urcă din instinct
trăind pe frânghii şi scări dormind în zbor
cu picioarele încolăcite în jurul cordonului ombilical
al traiectoriei de cădere când eu îi deschid fereastra
deasupra grădinii cu braţe pline de flori colorate
şi urcând fără odihnă el se topeşte
în propria sudoare se lasă absorbit şi absoarbe
carnea piatra sticla pământul cenuşa solzii
liniile vericale frânghia întinsă lanţul praful
("imaginarul e o catalepsie care hrăneşte
întâlnirea dintre paşii celui ce urcă şi paşii
celui ce se topeşte") el adoră femeile cu picioare
de insectă căţărătoare pe spinări de masculi
("bărbat lipit de munte ca un ghimpe")
pasul decisiv este întotdeauna pasul lateral.
("el avea un mod năucitor de a urca la zidul morţii:
proptea motorul în asfalt ca pe un falus şi se răsucea în sus
explodând viteză şi motorină")
în clipa următoare cineva pulverizează un text
totul în jur se dizolvă în instinctul de căţărare al fiarei
van der graaf generator pe copertă un facies de killer sax
o chestie fascinantă când axa verticală se topeşte
vieţile noastre sunt nişte pete de motorină pe asfalt
("motorul cu şaptezeci la oră o zbugheşte pe sub nasul tău
îmi trag casca peste ochi & părul aspru aromă de fistic")
apăs pe buton, liftul ţâşneşte către etajul optzeci,
o linie dreaptă care urcă este un mod de a atârna numai de mine
("căţărătorul şterge geamurile contra trei dolari pe minut
şi îşi salută vecinii cu spray-ul mov")
de fapt, urcuşul este o gravitaţie maniacală
dar aici urcăm pe peretele lucios al muntelui de sticlă
înfăşuraţi amândoi în aceeaşi frânghie
care urcă odată cu noi desupra golului
de parcă nu ni s-ar fi promis aripi în cer
doar nişte ţinte vii în frunte pe care să le nimerească homunculii
el pune primul piciorul în scobitură
şi piatra îi răspunde cu un frison
("un text cât un urcuş în stratosferă-
sunt obligată să scriu mai ales fără cuvinte
sau numai cu acele cuvinte care mă detestă")
urcuşul pe partea nevăzută a realului în vis
la spălat de geamuri: el urcă din instinct
trăind pe frânghii şi scări dormind în zbor
cu picioarele încolăcite în jurul cordonului ombilical
al traiectoriei de cădere când eu îi deschid fereastra
deasupra grădinii cu braţe pline de flori colorate
şi urcând fără odihnă el se topeşte
în propria sudoare se lasă absorbit şi absoarbe
carnea piatra sticla pământul cenuşa solzii
liniile vericale frânghia întinsă lanţul praful
("imaginarul e o catalepsie care hrăneşte
întâlnirea dintre paşii celui ce urcă şi paşii
celui ce se topeşte") el adoră femeile cu picioare
de insectă căţărătoare pe spinări de masculi
("bărbat lipit de munte ca un ghimpe")
pasul decisiv este întotdeauna pasul lateral.
("el avea un mod năucitor de a urca la zidul morţii:
proptea motorul în asfalt ca pe un falus şi se răsucea în sus
explodând viteză şi motorină")
în clipa următoare cineva pulverizează un text
totul în jur se dizolvă în instinctul de căţărare al fiarei