Acest blog vă permite accesul la opera literară a scriitoarei Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din România.
libertatea de a spune nu contează cuvintele voastre, sunteţi boabele din păstaie (ochii din rechinul aruncat pe plajă) cuvintele tranşează numai cuvinte din care curge sângele cuvintelor neant curat armonic în cupa cuvintelor în transa cuvintelor în jgheabul...
un fel de a trăi este acela de a muri și a nu muri în același timp dar mai există un fel de a trăi atunci pui întrebări care nu au mai fost puse și mai ales atunci când începi să speri un sens chiar dacă nu găsești niciun răspuns și nicio dovadă în timp...
mirarea că ești încă prezent în toate absențele (sub stratul subțire de litere rădăcini) chipuri în care nu te recunoști dar în care joci când pictează maestrul tensiunea ochilor coboară în fălci și le fixează în jurul prăzii... (fotografia exorcizării...
felul cum explozia smulge ferestrele din zid ochii din var oasele din valuri Albert hoinărea adesea cu tramvaiul prin oraș se odihnea privind pe fereastră cuvinte în ivrit răsăreau în mintea lui păsări întârziate ce nu mai zboară decât prin cerul din...
sunt zile când semnele mi se împotrivesc schimbându-mi înțelesul (țărmul nu se rupe) și mă simt precum un curent potrivnic mie când mă transpune într-o limbă necunoscută făptura intră pe geam sau poate prin vis într-o armură din care se însingurează apoi...
soare strivit în argilă am fost, mai zice Max Von Fractalia (se spune fon nu von, fetiţă nu vetiţă, şi se poate minţi în privinţa baronului) roată de olar rotunjind cinematicul suflet am fost, zice Max cumva nefiind mai prezent decât mai absent nici mai...
atât de speriat, încât se bucură că spaima e singurul lucru real cu care poate sta de vorbă fără limbă de gânduri o umbră care încape în trup ca într-un crater după atentat (fiinţa e mai degrabă aşteptarea acelei demonstraţii care neagă falsitatea) îi...
WANDA n u ţi-am spus încă dar aceasta este starea când ţi se deschid arterele direct în pământ cum într-o novă infinită eu am mai mulţi ochi şi mai multe limbi de vorbit cu fiecare în parte şi deschizându-i fiecăruia timpul ca pe o cutie toracică scenă...
mentisme dictate prin gsm vehicol interzis memoria afectivă aici e adresa: văd simt pipăi cărămizile sunt acolo de treizeci de ani pe Strada Luterană umbre ţepoase femei pe trotuar coborând în adăpost siluete frământate în grabă laolaltă cu lutul atelierul...
te poţi apleca peste lume peste cer peste pervaz peste văzul de orb continuându-ţi traiectoria până la miezul de foc ca şi cum ai fi un fir de lumină ce se despleteşte singur la nesfârşit un alint de durere coborând prin urcuşul celorlalţi nevăzutul neatinsul...
