Leonard Oprea, citat de Vladimir Tismăneanu: “De parca Arhipelagul Gulag ar fi fost … Disneyland…”
Pe 18 martie vor avea loc audieri in Parlamentul European despre condamnarea comunismului ca vinovat, la fel ca fascismul, de abominabile crime impotriva umanitatii.
Îmi amintesc de introducerea la cartea mea Îl văd pe Dumnezeu și nu mor, Ed. Axa, 2005, în care reclamam obligația istorică de a lupta pentru redarea demnității popoarelor victime ale comunismului, la același rang de abordare juridică de valoarea celei post-naziste. Scriam atunci:, în prefață la cartea mea:
"În secolul XX, Europa noastră civilizată a fost teatrul a cel puţin trei mari genociduri: cel armean, de la început, în care au murit peste 1. 500. 000 de oameni, holocaustul nazist, care a exterminat 6. 000. 000 de evrei dar şi rromi şi alte suflete nevinovate, precum şi genocidul din gulagul sovietic totalitar şi post-totalitar, extins peste ţările estului şi parţial ale centrului european, unde şi-au aflat sfârşitul sau continuă să fie suprimaţi sute de milioane de oameni. În cadrul tuturor acestor experimente asasine ale civilizaţiei, femeile au fost neîncetat supuse unor presiuni discriminatorii şi exterminatoare, datorate fie misoginismului dominant, chiar dacă atent cosmetizat, fie politicilor de eugeníe sau celor de euthanasie activă ori pasivă.
Dedic această carte mai ales femeilor victime ale acestor veritabile maladii ale istoriei, dar mă gândesc mereu la toţi cei ce şi-au aflat moartea prin gheara ideologiilor alimentate de intoleranţă şi prin politicile totalitare, bazate pe dictatură şi încălcarea libertăţilor omului. Victimele nu au avut de ales decât între moarte şi sinucidere, căutându-l neîncetat pe Dumnezeu. Eu aleg viaţa, visând la o Europă mult mai umană. Nu mai vreau să fim complici, prin tăcere şi indiferenţă, la naşterea unui viitor al morţii. Poezia este arma de care dictatura se teme cel mai mult. Ea supravieţuieşte oricărui masacru.
Astăzi, alte forme de intoleranţă şi extremism vin asupra noastră cu un val de violenţă şi cruzime, tot prin portalul discriminării dar şi prin complicitatea martorilor care îşi îngroapă amintirile sau care se tem să ia o atitudine. Eu spun : NU. De cine ne-am teme? În fond, nu existăm decât noi, aici, acum, în această clipă, construind civilizaţia europeană, ca parte însemnată dintr-o lume ce ar trebui să fie prietenoasă cu fiecare dintre noi.
Poezia nu este o manieră de a fugi de realitate, ci poate că una din căile regale prin care realitatea poate fi avertizată şi anticipată."
Angela Furtună.
Dar Dr. Vladimir Tismăneanu, pe 13 martie, a.c., ne atrage din nou atenţia că speranţa nu este pierdută, iar condamnarea comunismului la Bruxelles poate deveni realitate. El spune: "Iata un eseu al prozatorului Leonard Oprea despre ceea ce a insemnat sistemul criminal comunist si despre incercarile unora de a sterge cu buretele uitarii ororile dictaturilor de inspiratie marxist-leninista. Ethosul crestin al lui Leonard Oprea, un om care, alaturi de Vasile Gogea, a tinut piept dictaturii intr-un Brasov cotropit de politie, complicitati si spaima, cu muncitori anticomunisti arestati si localnici terorizati, admite iertarea, dar se opune cu dreapta minie oricarei forme de uitare. Eseul sau se inscrie incontestabil in acea linie de gindire si atitudine sustinuta constant de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca." Preiau în cele ce urmează linkul http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/13/leonard-oprea-despre-catastrofa-comunista/#more-613 către articolul
DECEMBRIE 1989 - 20 DE ANI: “De parca Arhipelagul Gulag ar fi fost … Disneyland…”
(eseu scris in septembrie 2004, Boston; publicat ulterior cu titlul “Parousia” ) semnat de scriitorul şi dizidentul român anticomunist Leonard Oprea. Concluzia acestuia este urnătoarea: "
Si asa cum spuneam: inca nu exista nici macar incercarea vaga de a se initia vreun Proces-de-Pocainta al Bisericii si al crestinului, fosti partizani marxist-leninisti in tarile europene ex-comuniste, unde milioane si milioane de oameni au murit in inchisorile comuniste, in lagarele de munca fortata sau pe marile santiere ale ex-societatii comuniste multilateral dezvoltate… De parca Arhipelagul Gulag ar fi fost … Disneyland… Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se aseaza incet, incet o “diafana” liniste “crestina”… Impenetrabila parca la Cuvintul Domnului: “Daca ramineti in cuvintul Meu, sinteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste Adevarul si Adevarul va face liberi.’ (Ioan 8/32) “ *** (from “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″// Copyright © 2008 by Leonard Oprea. All rights reserved.)"