in lucru
fiecare tehnologie creeaza un mediu nou care înglobeaza în el mediul anterior societatea preferă somnambulismul stării de trezie
Acest blog vă permite accesul la opera literară a scriitoarei Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din România.
fiecare tehnologie creeaza un mediu nou care înglobeaza în el mediul anterior societatea preferă somnambulismul stării de trezie
trebuie să mai faci un pas și încă un pas până la mal și să fii tu malul de care se agață cei ce vin din larg obosiți trebuie să-ți continui drumul printre stânci chiar și atunci când capetele mici de șobolani te împresoară cu căldura valului lor dinții...
viermele vede îngerul său viermişor cu ineluşe contractile mici vagine care se contractă pe sub pământ înaintând în gaura neagră bună ziua, îngeraş viermişor, zice viermele către îngerul său vierme şi se plânge de toate necazurile cu care subpământul...
ea cântă cântârind vocile ("încântarea e laringele de bronz") ea cântă bine vocea vine din ganglionii hiperplazici eu cânt bine în vis interferon homuncul.zip ea cu genunchii negri narcisica materie puls în sublimul dirijor când tinereţa îmi dă înapoi...
cântă cântă ea cântă bine vocea vine din ganglionii hiperplazici eu când bine sunt narcisica materie din sublimul dirijor atunci când tinereţa îmi dă înapoi pubisul triunghiular coastele cu volane barbie picioarele de păianjen viscerele umplute cu laptele...
azi-noapte am visat casa splendorii un gheţar care înainta în mine pe oglinda mată îmi lipeam palmele una de cealaltă închizându-mă în flacăra sefirot cu o rugăciune simplă m-am retras din timp arhonte sufletul meu e acum deşertul pribegind am văzut cum...
cei mai mulţi oameni se adună în ochiurile de mătase din ţărână omul din omul strat după strat puls în burta absolutului lacom fiecare fir de aur trage după el un fir de om fiecare nod de cuvânt trage după el un alt nod de pământ brocart după brocart...
chestia era aşa căluţul de lemn rodea marginea umbrelor din cameră umbrele rodeau căluţul de lemn cu dinţii lor ascuţiţi urmele mamei pe care o auzeam noaptea scrâşnind fluturi de pânză dar puteau fi la fel de bine şoriceii ronţăind o carte pe care mama...
împăcare cu rămăşiţele cu pustiul chihlimbar împăcare prin împărtăşire trebuie să mă împac cu păsările şi totuşi nu mă împac ca pe o bufniţă îl alung pe el îl alung adesea pe el dar el revine nici ziua nici noaptea el revine îşi croieşte drumul lui se...