Le blog de ANGELA FURTUNA - 2008 Poezie

eu sunt pentru mine oglinda şi cel care nu are habar de nimic iubind fără să sfâşie căutător de lumină în aburul care mă înconjoară precum o viaţă de rezervă, bonus la nemurire. închis în mine, căutătorul mă ajunge din urmă împărţim aceleaşi cuvinte bube...

o, dez-mărginirea dez-mărginirilor! nu există brâul deşirat al literelor care ucid ca nişte colţi de lup alb numai pelicula unui film mut şi legile însufleţirii din duhul cel viu şi mut amuţind un peisaj agresiv viaţa celui ce iese din tăcere dez-mărginit...

şi totuşi lumina scade la fel cum scade infinitul din infinit când îl îmbracă pe cel ce pleacă alchimic

omuleţii de plastic sunt acolo. trecând printre tobele lor bubuitoare uneori mă înseninez cu ochiul hipermetrop pun reflectorul pe mine fac duş cu lumină portocalie până dispar. cânt cu cuvinte care îmi ţin mintea ocupată inima încleştată pe viaţa asta...

cu cuvintele să nu ne purtăm altfel decât cu nebunii la analiza tranzacţională poarta numărul unu salutarea pe calea regală sufletul zdrăngăne lipa lipa luf luf în mărunţiş lacteu o, durere cu mac, durere cu caimac, durere cu prompter pune mânuţa aici,...

unde aş fi putut să ajung de-a lungul acestui firicel de apă înotând cu aripile mele de rechin? dar m-am trezit totusi pe ţărmul unde Charles Bukovski avea o erecţie grandioasă numai privind mamelonul pe care moartea mea şi numai a mea mi-l vâra în gură...

câţi dintre noi îşi vor putea supravieţui fără a simţi împietrirea inimii ca pe o aripă retezată şi câţi se vor întoarce în Dumnezeu după ce vor fi rămas singuri cu stingerea în univers? ("şi am auzit cum venea era noapte jumătate de cer în miere neagră...

mai întâi ne punem întrebarea: suntem acolo unde credem noi că suntem? toţi trei aşezaţi la o masă cu tăblie galbenă cu faţa la bătrâna Universitate savurând cafeaua. ("din fântâna arteziană ţâşnesc îngeri cu pălărie") un bărbat apare în fugă şi o întâmpină...

femeia limită din bărbatul limită în fapt un pod între două vorbiri cenzurate două limbaje ale exilului dintre cel pierdut şi cel regăsit ("sosind în pământul modelat de un cod cultural singur vorbind despre o lume încă neinventată") în mine memoria scrijeleşte...

tot ce e detestabil e îndepărtat de miez creatură de cuvinte zburând din cărţile cu pagini goale. pasărea cu pene negre se aşează pe tăblia mesei ciugulind granulaţia din fotografii mărite ("sorb din cafea şi mă las privită de ochiul ei pulsatil precum...